Mulțumim lui Dumnezeu pentru plăcinte!
După ce a lucrat 40 de ani ca ceasornicar în tot Sibiul, Paraschiva Vulcu a deschis la 64 de ani cea mai bună plăcintărie din oraș.
Moștenește spiritul intreprinzător al bunicului ei, care la începutul secolului trecut deschidea restaurant în Statele Unitele ale Americii.
"În fiecare zi, la ora 05:30 – 5:40 sunt la prăvălie. Mă apuc și frământ aluatul până până începe să-și vadă de rostul lui. Apoi trec la restul ingredintelor, toc varza, curăț cartofii, până la 09:00 când deschid e totul gata. Singură fac tot, doar băieții mei mă mai ajută cu aprovizionarea", spune Paraschiva Vulcu. La ea în plăcintărie, vis- a-vis de Biserica Ursulinelor, e ca acasă. La propiu. Două, trei mese simple, câteva scune, un aragaz, o plită și un miros de bunătăți combinat cu fum de la plăcinte de îl ții minte toată ziua. La 64 de ani conduce singură, zi de zi, o mică afacere ce poartă numele "Deo Gratias". "A fost ideea fiului meu, absolvent al Seminarului Teologic de la Blaj. Dar cred că după sărbători o să-l schimbăm, prea multă lume vine și râde, întreabă dacă aici se dau plăcinte gratis", spune doamna Paraschiva. A învățat să facă plăcinte de la mama dumneaei, apoi s-a pregătit la Oradea. "Cine gustă o dată garantat îl am apoi de client!".
La cum îi merg mâinile printre tigăi și farfurii, nici n-ai zice că tanti Paraschiva a lucrat 40 de ani ca ceasornicar. Spune că și acum ar putea repara un ceas cu ochii închiși. "Am făcut trei ani școală la Galați ca să devin ceasornicar, în 1967. Am fost în ultima generație de ceasornicari școli la UCECOM. O, Doamne, în câte locuri n-am lucrat în Sibiul ăsta: pe Bălcescu, unde e Simpa acum, la Humanitas, la Pacea, lângă Farmacia 24, la Piața Cibin am avut atelier, în zona Gării colț cu strada Constituției, la Casa Modei, lângă Școala 2. Crescând la țară, la Apoldu, și fiind șapte frați am fost învățați să fim toți harnici și să avem o meserie. Am fost și șefă de brigadă peste toți ceasornicarii din Sibiu", povestește doamna Vulcu. Are spiritul managerial din familie. În 1902 bunicul dumneaei își lua cu el toți banii puși la saltea și pleca în Statele Unite ale Americii. "A avut un curaj nebun la 19 ani. A dorit să traverseze el oceanul, pur și simplu!". Doi ani mai târziu își lua în America și surorile. Au deschis apoi un restaurant cu mâncare tipic românească și au avut succes. "S-a stabilit în Cleveland, Ohio, și după ce a deschis restaurantul, încet, încet și-a făcut și hotel, a avut mare succes. A fost un mare om, a ajuns vestit", povestește, între două plăcinte, tanti Paraschiva.
Doamna Vulcu e sinceră. Nu prea are clienți, nu se îmbogățește deloc din mica ei afacere. Dimpotrivă, sunt zile când abia strânge bani pentru materialele necesare a doua zi. "Poriectul ăsta, ideea asta, e adusă de la Oradea. Acolo sunt cinci sau șase plăcintării și abia răzbesc oamenii, stă lumea la coadă pentru ele. Aici, vin mai mult turiștii, și cine știe de magazin și apreciază tradiția. Lumea a ajuns în zilele noastre să mănânce tot felul de prostii, numai nimicuri. La mine, cine vine garantat pleacă sătul și îl mai am de client și altădată", mai spune tanti Paraschiva.
Dacă cumva ajungeți pe acolo, neapărat încercați plăcinta cu smântână, mujdei de usturoi și urdă. Sau una cu dulceață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!