COMENTARIU – TVR Cultural, un bastion căzut

Posted on 13 august 2012 by Dan Tomozei

Decizia noii echipe de management a TVR de a desfiinţa canalul TVR Cultural nu trebuie comentată dincolo de nivelul unei erori care devoalează gradul de percepţie al nevoilor societăţii româneşti. Aici nu decizia politică este manifestată în mod grosolan şi grotesc, ci nivelul educaţiei la nivel real, nu pe hârtie, al decidenţilor. Imaginea, statura, modul de promovare al preşedintelui TVR nu face subiect decât în dezbaterea gregară. Ce este de discutat, însă, este argumentaţia financiară care a stat la baza acestei decizii egale cu o crimă.
Consider că nu trebuie explicat niciunui Guvern cât de importantă este investiţia în cultură, în educaţie, similar cu investiţiile în sănătate şi sport. Dar iată că actualului guvern îi lipseşte un minim de decenţă şi clarviziune, motiv pentru care explicaţiile sunt necesare, chiar şi pe fondul opacităţii de care dă dovadă în momentul dezbaterilor ante-decizionale. Fără îndoială, guvernul trebuia şi trebuie să facă ordine în toate instituţiile bugetare, iar aceasta nu doar pe considerente clientelare. Delapidarea banului public s-a făcut sub toate guvernările de după 1990, la toate nivelurile administraţiei locale din România, prin urmare, despre un mesia la nivel de TVR nu poate fi vorba. Dacă tot a fost plasat în fruntea treburilor media de stat, noul preşedinte al TVR ar trebui să vadă, dincolo de nevoile interne ale instituţiei, de nevoile românilor, în condiţiile în care televiziunea publică nu este dependentă de audienţe.
Constat că prin decizia anunţată de noua echipă de conducere a televiziunii publice, România intră în clubul izolat al statelor civilizate care nu vor mai avea un post dedicat culturii proprii. Iată o nouă dovadă a faptului că liderii de azi nu depăşesc nivelul elitei de mahala, pentru care cultura înseamnă tot ce le stă lor la îndemână şi nu termenul de dicţionar sau raportările la realitatea concretă. Este posibil ca numai prin proferarea de jigniri să poţi face un altfel de management să înţeleagă faptul că adoptă decizii proaste, dar asta ar însemna să le confirmi nivelul cultural şi capacitatea de a înţelege nevoile acute ale societăţii româneşti în acest moment. Şi atunci, trebuie etalate câteva felii de realitate românească pentru care TVR Cultural trebuie să continue să existe: rezultatele la bacalaureat, rezultatele la definitivat în învăţământ, limbajul tot mai limitat al tinerelor generaţii, inclusiv cea de politicieni, ca facile exemple.
Dacă în Carta TVR este consemnat că la baza funcţionării postului public stau “valorile, misiunea şi viziunea, care au fost stabilite în urma unui amplu proces de consultare a publicului şi angajaţilor TVR”, atunci, ca multe din cele care există în societatea românească, acest document este o minciună. La fel ca şi următorul citat care spune că “televiziunea publică este preocupată de viaţa românilor şi restabilirea unei ierarhii a valorilor”.
Este posibil, iată, ca în anul de graţie 2012, la puţin peste zece ani de la înfiinţarea TVR Cultural (26 aprilie 2002, sub guvernarea Adrian Năstase), guvernul USL să desfiinţeze un canal de televiziune, motivând că nu sunt resurse, pericolul în care se află societatea românească fiind uriaş. Pentru că atunci când ajungi să afirmi că nu ai bani pentru cultură, ai recunoscut tranşant şi fără echivoc faptul că preocupările pentru viitorul naţiunii tind spre zero. Aceasta înseamnă, în câteva cuvinte, dispariţia societăţii româneşti. TVR Cultural nu este întreaga cultură românească, cum nici Institutul Cultural Român nu este. Însă TVR Cultural, ca multe alte fenomene profunde, este un bastion al României în ţară şi străinătate care, iată, dispare.
Istoria va consemna la trecut faptul că TVR Cultural a fost “un post tematic, cu dezbateri pe teme culturale, filme documentare şi filme de artă, concerte simfonice, spectacole de operă, operetă, balet sau teatru. TVR Cultural practică un discurs audiovizual cu format enciclopedist, explorând istoria culturii. Publicul are la dispoziţie programe care îl ajută să deprindă corect exerciţiul de a consuma cultură. Creatorilor de cultură le sunt dedicate dezbateri, ştiri despre evenimente şi relatări de la manifestări, care le oferă prilejul să se prezinte, să se întâlnească şi să polemizeze”.