Big Buck Bunny > Download

http://www.bigbuckbunny.org/index.php/download/

Cadou ... downloadati un desen animat ... e gratuit ... e fain ... e Big Buck Bunny

Jordan Romero a avut toţi munţii lumii la picioare. Vezi performanţele unui alpinist adolescent american | Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/externe/jordan-romero-a-avut-toti-muntii-lumii-la-picioare-vezi-performantele-unui-alpinist-adolescent-american-599912.htm

Jordan Romero a avut toţi munţii lumii la picioare. Vezi performanţele unui alpinist adolescent american

25 decembrie 2011 – 18:54

Sâmbătă, odată cu escaladarea Vinson Massif (4.897 metri) din Antarctica, adolescentul american Jordan Romero a încheiat o aventură începută în 2005, înaintea căreia puştiul montagnard îşi propunea să cucerească cele mai înalte piscuri de pe toate continentele lumii.

În echipă cu tatăl său, dar şi cu mama vitregă, Jordan şi-a început aventura cu ascensiunea pe Kilimandjaro (Africa, 5.892 metri, 2006). Au urmat Elbrus (Europa, 5.642 metri, iulie 2007), Aconcagua (America de Sud, 6.962 metri, decembrie 2007), McKinley (America de Nord, 6.194 metri, iunie 2008), Everest (Asia, 8.848 metri) şi Carstensz Pyramid (Oceania, 4.884 metri, septembrie 2009). 

Pentru a nu exista dubii reefritor la omologarea acestui record, Jordan şi echipa sa au "bifat" şi cel mai înalt munte australian, Kosciuszko, cu o înălţime modestă, 2.228 metri. Precedentul record de precocitate alpinistică era deţinut de George Atkinson, un britanic ce stabilise performanţa în mai 2011, la vârsta de 16 ani.

Comentarii

Jordan Romero a avut toţi munţii lumii la picioare. Vezi performanţele unui alpinist adolescent american

un comentariu

Nicolae R Daramus

Daca avea toti muntii lumii nu la picioare ci in cap, in cuget , adica, intelegand ca performanta inseamna , inainte de toate, generozitate si masura, era ceva... Asa, doar sinele fals exhibat si viciul cu pretentii elitiste al unor recorduri egolatrice, inutile. Un model fals valoros, ca cele mai multe modele oferite de presa.
Terra arde si cataratorii se...catara. De la ei la baba care se piaptana nu e decat un pas. Evident ca pruncul asta , ca multi altii asemenea lui, se declara "iubitor de natura".

De la Dan

                     /★\             ||

  ° _██_*。*./♥ ♥ \ .˛* .˛.*.|★* *★ 。*
˛.  (• ̮•)*˛°* /.♫.♫. \*˛.* ˛_Π_____. * ˛*
 .°( .•. ) ˛° ./ • '♫ '• \.˛*./______/~ ＼ *. ˛*.。˛* ˛. *。
*(..'•' .. ) * ˛╬╬╬╬╬˛°. ｜田田 ｜門｜╬╬╬╬╬╬╬╬╬╬╬|
¯˜"*°•♥•°*"˜¯`´¯˜"*°•♥•°*"˜¯` ´¯˜"*°´¯˜"*°•♥•°*"˜¯`

 

Cozonacul de Craciun Reteta speciala, de Radu Anton Roman

De pe: newsletter Editura For You 

LA MULTI ANI VOUA SI  TUTUROR CELOR DRAGI VOUA!

 

Cozonacul de Craciun   Reteta speciala, de Radu Anton Roman, care acum gateste pentru ingeri! Maia: 50 g drojdie proaspata, 2 linguri de  zahar, 200 ml lapte, 8 linguri de faina Aluat: 1 kg faina tip 000 cernuta, 100 g unt topit, 150 ml ulei, 4 oua + 6 galbenusuri (nu reci!) batute cu 1 lingurita de sare, 300 ml lapte fiert cu 400 g zahar si 1 baton de vanilie din care ai scos semantele, coaja a 2 lamii + 2 portocale, 100 g stafide Umplutura: 6 albusuri batute spuma + 400 g nuci risnite nu prea fin, 6 linguri de cacao buna, neagra, densa, parfumata, 200 g zahar brun, 200 g stafide, 3 linguri de rom brun bun Pentru uns: 4 galbenusuri + 2 linguri de lapte  Fa curat in casa, in tine. Aeriseste bine, apoi inchide tot, incinge cuptorul, spala-te pe maini. Aseaza-ti ingredientele pe masa, masoara-le, priveste-le, gandeste. Nu exista greseli de neindreptat, in bucatarie. Nimic nu-i cu desavarsire gresit. Nu, pana la capat. Nu-i niciodata prea tarziu sa obtii ceva bun. Poate nu va iesi exact ce ai fi vrut, dar, cu putin noroc, vei obtine ceea ce-ti trebuie. Esti doar tu cu ingredientele tale, nu-i nimeni aici sa te judece. O faci pentru tine. Fa-o seara tirziu sau dimaneata devreme, cand e liniste, cand esti singur si ti-e bine cu tine. Despre tine-i vorba. Cozonacii ies dupa sufletul tau, nu dupa reteta. Nu-ncerca sa-i faci oricand ai chef, in mijlocul verii. N-o sa-ti iasa. Asteapta vremurile tihnite din preajma Craciunului. N-ai graba, n-ai teama. N-ai nevoie de repetitii. Cozonacul tau va iesi perfect. Amesteca 200 ml lapte (caldut, ca laptele pentru bebelusi; la temperatura corpului) cu drojdia sfaramata, zaharul si 8 linguri de faina luate din cantitatea de faina cantarita pentru aluat. Tine maiaua la cald, un sfert de ora. Cerne faina-ntr-un lighean incapator, adauga maiaua. Sumeca-ti manecile. Cu mana stanga adaugi ingredientele, treptat, aducand faina peste ele cu mana dreapta (cu degetele stranse, gandeste-ti mana ca pe-o lopatica; esti din nou copil, faci castele de nisip; la sfarsit, miracol: nisipul se transforma-n paine dulce!), dinspre exterior spre interior. Faina, tu, totuna. Te-ai risipit, apoi te-ai cernut, acum te aduni. Spre interior. Ouale, laptele caldut, untul, uleiul, 100 g stafide, semintele de vanilie, coaja de lamaie si de portocala. Asta-i tot. Acum, doar tu cu el. Il intrupezi din haos. Aduni, impaturesti, apesi. Acum e vremea sa devii nerabdator. Nu te opri, nu-i da pace, nu lasa aluatul din mana, doreste-ti sa-l vezi cat mai repede cozonac. Framanta-l atent si responsabil. Nu-l rupe, nu-l intinde, tine-ti degetele stranse, nu le-nfige-n el, nu risipi inutil energiile amandurora. Aduni, impaturesti, apesi cu toata palma. Aluatul isi inghite, lacom, ultimul ingredient: aerul. Creste si sporeste. Cu aer. Cand a primit suficient, face basici. Cat framanti? Pana te doare. Pana-l simti fin, fara asperitati. Mana ti-aluneca pe el, ca pe matase. De-acum il stapanesti, te-asculta. Nu se mai lipeste de maini, nici de lighean. Ai reusit. Respira. Daca te uiti atent, aluatul a prins viata. Respira cu tine. Inveleste-l cu un prosop curat, apoi cu-o patura. E viu si plin de promisiuni, dar foarte fragil. Are nevoie de caldura. Chiar si presimtirea unei adieri reci il face sa se stranga, sa dea-napoi. Ai grija de el; va avea grija de tine, de sufletul tau. Priveste-ti mainile-obosite, fericite. Adulmeca-le-aroma calda de unt, vanilie, portocala; nu le spala; aluatul de-i bun, mainile-ti sunt curate. De-acum e timpul rabdarii. Nu grabi minunea; o pierzi. Astepti un ceas si jumatate. Impatureste aluatul de cateva ori, pe masa unsa cu ulei. Iti ies trei cozonaci mari sau patru mici. Vezi ce tavi ai. Unge-le bine cu unt. Intinde foi groase de 1 cm, cu mana uleiata. Aseaza umplutura pe toata suprafata, ruleaza strans, aseaza ruloul in tava cu imbinarea-n jos. Apuca-l delicat, dar ferm. Aluatu-i moale, umplutura-i grea, sovaiala ta il poate frange. Tine cozonacii la cald 30 min. Unge-i cu ou. Mangaiere. Atingi aluatul pentru ultima oara. Aseaza pe fiecare cozonac, 3 jumatati de miez de nuca. Presara zahar. Coace 20 min. la 160°C (mediu spre mic), apoi 25 min. la 180°C (mediu spre mare). Rabdare, nu deschide cuptorul mai devreme! Incearca-i. Infige-un bat de frigaruie-n mijloc, unde-i cozonacul mai inalt. Daca iese umed, mai lasa-i 5 man. Bate tavile usor de masa, sa se desprinda cozonacii. Lasa-i pe-o parte, 20 min., unge-i cu miere fierbinte. Ia unul in mana, inchide ochii, miroase-l, simte-i greutatea. Nu-i cozonac buretos de alimentara, sa-l tii-ntr-un deget. E-un cozonac adevarat. Greu si consistent, ca truda ta. Ai facut ceva pentru tine, pentru sufletul tau, dar cozonacii-s multi si nu-s de mancat singur. Sufletul ti-e plin, e pregatit. Deschide ochii, uite-ti viata! Traieste-o si sarbatoreste-o! Imparte cozonacii, imparte bucuria. 

__,_._,___

SIBIU BAROC UPDATE

SIBIU BAROC UPDATE

A fost creată cea mai nimicitoare boală din istorie, ce ar putea ucide miliarde de oameni!

http://www.descopera.ro/dnews/9011672-a-fost-creata-cea-mai-nimicitoare-boala-din-istorie-ce-ar-putea-ucide-miliarde-de-oameni

A fost creată cea mai nimicitoare boală din istorie, ce ar putea ucide miliarde de oameni!

Trimite pe email

28.11.2011 | 90 Comentarii

+ zoom A fost creată cea mai nimicitoare boală din istorie! Galerie foto (1)

 

Un cercetător olandez a creat un virus ce are potenţialul de a ucide jumătate din populaţia planetei. Acum, cercetătorii şi experţii în bioterorism dezbat dacă este o idee bună ca «reţeta» virusului să fie publicată. Totodată, mai multe voci susţin că astfel de cercetări nu ar fi trebuit să aibă loc.

Virusul este o tulpină de gripă aviară H5N1 modificată genetic pentru a fi mult mai contagioasă. Acesta a fost creat de cercetătorul Ron Fouchier de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Olanda, acesta prezentând pentru prima dată opera sa la o conferinţă dedicată gripei ce a avut loc în septembrie în Malta.

Gripa aviară a apărut acum aproximativ 10 ani în Asia, timp în care au fost înregistrate mai puţin de 600 de infecţii la oameni. Dar tulpina cu care a lucrat Fouchier este extrem de periculoasă, ucigând aproximativ 50% din pacienţii infectaţi . Această tulpină nu reprezintă un pericol global, deoarece se transmite greu de la păsări la oameni. Sau, cel puţin, se transmitea greu înainte să fie modificată genetic de Fouchier.

Cercetătorii din echipa lui Fouchier au folosit dihori de casă ca animale de test, pentru acestea reacţionează într-un mod similar omului la virusul gripei. Cercetătorii au transmis gripă de la un dihor la altul, pentru a face virusul mai adaptabil la noua gazdă. După 10 generaţii, virusul a suferit o mutaţie care îi permitea să se transmită pe calea aerului, ceea ce însemna că dihorii se puteau îmbolnăvi doar aflându-se în apropierea altui animal.

Un studiu genetic a arătat că noua tulpină a suferit 5 mutaţii faţă de virusul original, iar toate aceste mutaţii au fost observate şi în natură - doar că fiecare separat, nu toate 5 odată . Tulpina concepută de Fouchier este la fel de contagioasă ca gripa umană sezonieră, care ucide anual zeci de mii de oameni, doar că mult mai letală.

"Nu mă pot gândi la un organism patogen care să fie la fel de înfricoşător ca acesta", a comentat Paul Keim, un specialist în genetică microbiană care a lucrat timp de mulţi ani cu bacilul anthrax. "Cred că anthrax-ul nu e deloc înfricoşător în comparaţie cu acest virus", a adăugat el.

Keim este coordonatorul Comitetului Naţional al SUA dedicat problemelor de biosecuritate, iar acest organism trebuie să ia acum o decizie. Fouchier vrea să publice studiul care detaliază modul în care a fost creat virusul, iar Comitetul condus de Keim trebuie să aprobe această decizie.

Mulţi oameni de ştiinţă sunt îngrijoraţi de posibilele consecinţe negative ale publicării acestei cercetări, temându-se că un bioterorist ar putea găsi în acest studiu o reţetă utilă cu care să terorizeze planeta. Unii chiar susţin că astfel de studii nu ar trebui să aibă loc şi solicită fondarea unui organism internaţional care să monitorizeze astfel de cercetări periculoase.

"Este o idee proastă ca oamenii de ştiinţă să transforme un virus letal într-un virus letal şi contagios. Şi este o idee şi mai proastă să publice reţeta care detaliază cum au făcut acest lucru, ca alţii să-i poată copia", a declarat Dr. Thomas Inglesby, expert în bioterorism şi director al Centrului pentru Biosecuritate de la Centrul Medical al Universităţii din Pittsburgh.

Pe de altă parte, dacă studiul va deveni disponibil comunităţii ştiinţifice, acesta ar putea permite cercetătorilor să se pregătească pentru o potenţială pandemie H5N1, mai ales că studiul lui Fouchier sugerează că riscul ca acest lucru să aibă loc este mai mare decât se credea până acum. Unii cercetători cred că dacă nu se va permite publicarea acestui studiu, omenirea va fi lipsită de apărare în cazul în care acest virus contagios va apărea în mod natural.

Decizia asupra publicării va fi luată în scurt timp, anunţă Keim, care a concluzionat: "Vom avea multe de spus referitor la această cercetare".

Cea mai mare epidemie de gripă din istoria omenirii a avut loc în 1918, când gripa spaniolă a omorât între 50 şi 100 de milioane de oameni, adică aproximativ 3% din populaţia planetei. Aproximativ 500 de milioane de persoane fuseseră infectate, adică 27% din populaţia planetei.

 

EXCLUSIV. Interviu cu primul copil din România recuperat din autism: "Pentru că este ceva abstract, fericirea se învaţă greu" - Exclusiv EVZ > EVZ.ro

http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-evz-experienta-lui-radu-primul-copil-din-romania-recuperat-din-autism-956895.html

EXCLUSIV. Interviu cu primul copil din România recuperat din autism: "Pentru că este ceva abstract, fericirea se învaţă greu"

(P) Credit de nevoi personale 100% online cu aprobare instant,de la Cetelem.

 

Autor:  Cristina Olivia Moldovan

Radu Nedescu povesteşte ce se petrece în lumea unui copil autist şi arată cum, ca să iasă din ea, a fost nevoit să construiască realitatea ca pe un puzzle, bucată cu bucată.

· 

Radu e un puşti înalt, cu ochelari, ochi căprui, sprâncene groase şi un început de mustăcioară. La intrarea în încăpere, evită contactul vizual, dar îmi strânge mâna cu putere. "Sunt Radu Nedescu". Are 13 ani, ia premii la şcoală, schiază, patinează, citeşte şi, pentru cine e dispus să-l asculte, vorbeşte mult, cu exemple şi metafore. Parcă ar vrea să recupereze primii cinci ani din viaţă în care nu a spus absolut nimic, perioadă în care un haos numit autism îi stăpânea mintea.

O lume goală, goală

Până la cinci ani, pentru Radu lumea din jur nu a avut nicio noimă. Şi atunci, ce să vorbească? Şi cum? Aşa că tot ceea ce făcea era să ţipe, să alerge, să deschidă şi să închidă uşi, să învârtă roţile maşinuţei. Simţea o forţă în acele momente, era puternic.

Avea privirea înceţoşată, după cum îşi aminteşte mama, mergea pe vârfuri, dădea din mâini şi nu ştia că zgomotele din jur sunt cuvinte şi nici că-i sunt adresate. Habar nu avea că atunci când mama striga "Radu!" era vorba de el. Îşi aminteşte însă că simţea iubire în acele sunete.

Pastile pentru schizofrenie

Medici, psihologi, psihiatri, homeopaţi, energoterapeuţi şi preoţi au căutat să înţeleagă ce e cu băiatul. Fiecare venea cu o părere: că are retard sever, că a ajuns aşa pentru că nu l-au iubit suficient părinţii, şi, în cele din urmă, că e autist. Diagnosticul corect a venit fără nicio soluţie.

Medicii i-au compătimit pe părinţi, le-au zis că puştiul va fi "legumă" toată viaţa şi le-au sugerat să-l interneze, să scape de "o povară". Iar ca să-l liniştească atunci când e agitat, i-au prescris inclusiv Ripsolept, folosit în schizofrenia acută şi cronică.

Părinţii nu s-au dat bătuţi şi au început căutările. Au aflat de pe Internet că există în lume copii recuperaţi, o terapie care dă rezultate şi studii ce arată că toate acestea nu sunt poveşti.

"Am mers în America, unde avem nişte prieteni, şi ne-am documentat. Am citit articole şi studii de specialitate şi am ajuns la concluzia că ABA (terapie comportamentală aplicată) este singura care, ştiinţific, ne oferă o şansă de a ne recupera copilul", spune mama.

Şi a început munca de opt ore pe zi. Băiatul avea deja cinci ani.

Cum întregeşti un puzzle

Ce s-a întâmplat de atunci, povesteşte chiar Radu. "Părinţii nu au găsit terapeuţi în România, s-au dus în Marea Britanie şi au adus un supervizor, care i-a învăţat pe alţii teoria şi cum să lucreze cu mine. ABA era ca un amalgam: terapie, joacă, televizor, recompensă, pauze".

"Aşa se desfăşura o zi normală, dar pentru mine nu era nimic neobişnuit. Credeam că aşa fac toţi copiii.".

De fapt, cum funcţionează ABA? Practic, tot ceea ce copilul tipic receptează automat, cel autist trebuie să înveţe mecanic.

Pentru el, lumea e ca un puzzle pe care trebuie să-l întregească. Radu ia un creion şi o foaie de hârtie. "Să vă explic. Prima dată e învăţarea mecanică". Şi trasează un segment. "Apoi e generalizarea". Şi trasează alt segment.

Cum a învăţat să spună apă

Învăţarea mecanică presupune ca terapeutul, pe baza unui plan individualizat de lucru, să-l ajute pe copil să recunoască ceea ce e în jur. La început, se învaţă lucrurile şi obiectele simple, prin repetiţie, iar terapia funcţionează pe bază de promptare, adică îndrumare. "Dacă un copil nu poate să zică apă, îi spui tu de câteva ori «apă», «apă», dacă tot nu poate, îl ajuţi puţin, îl pui să zică «ap..»", explică Radu.

La o primă reacţie, cât de mică, îl recompensezi cu ceva ce îi place. Radu primea o bomboană.

"ABA nu e un balaur"

Unui copil cu autism îi este frică de nou, explică puştiul. Plânge, ţipă, face în toate felurile când se confruntă cu ceva ce nu face parte din rutina lui. "Dar trebuie să fii ferm, să nu cedezi. Se spune că ABA este o terapie severă, pentru că nu îl laşi pe copil până nu răspunde. Dar ABA nu este un balaur. Terapia trebuie să fie intensă pentru ca el (copilul) să descopere. Nu trebuie să renunţi. E ca şi cum ai duce un copil cu probleme de sănătate la spital. Dacă el nu vrea să stea, ce faci, îl laşi afară?"

Radu mai ştie că unui autist trebuie să îi arăţi în permanenţă că îl iubeşti. "În felul acesta, creezi un echilibru şi compensezi atitudinea fermă pe care trebuie să o ai în restul timpului".

Azi un cuvânt, mâine altul, apoi cuvinte potrivite cu imagini, iar lumea a început să prindă culoare. Radu explică în ce fel i s-a activat gândirea. "Ca să gândeşti, trebuie să ştii ceva, să ai cunoştinţe despre lumea înconjurătoare. Când învăţam ceva nou, adăugam la ceea ce ştiam şi aşa am început să gândesc: obiecte, acţiuni, cuvinte, fraze".

Odată ce a început terapia, întreaga familie interacţiona cu el conform regulilor din cărţi. Devenise un mod de a fi pentru toţi. "Ieşeam afară şi făceam generalizare în fiecare zi, punând în aplicare tot ce învăţa la măsuţă. De dimineaţă până seara, era stimulat de toţi membrii familiei, şi dacă avea o achiziţie nouă nu apuca să o piardă", spune mama.

Lecţia despre fericire

După ce primele informaţii s-au sedimentat, a început generalizarea, o trecere de la învăţarea rigidă la una ce se poate modela în funcţie de provocări.

"Copilul este învăţat să fie spontan, să răspundă variat, să înţeleagă expresii, să generalizeze cunoştinţele, să nu fie un robot", explică Radu. El îşi aminteşte că ştia să răspundă la întrebări, dar într-un anumit cadru. Foarte restrictiv şi foarte mecanic. "De exemplu, răspundeam la «cum te cheamă», dar dacă mă întrebai «care îţi este numele», nu mai ştiam".

Apoi a trecut la fineţuri şi a învăţat ce e fericirea, prin jocuri de rol cu terapeutul. "Pentru că este ceva abstract, se învaţă mai greu. Pe copilul autist trebuie să îl înveţi că fericit înseamnă când ai primit ceva ce îţi doreşti şi faci ieeeee...".

Terapia lui strictă a durat doi ani, apoi a urmat adaptarea la societate: a mers la grădiniţă şi în clasa I cu însoţitor, iar după şcoală discuta cu terapeutul despre greutăţile întâmpinate.

Acum, a rămas cu mici probleme de atenţie, are o oarecare naivitate şi e extrem de sincer. Nu înţelege la ce e bună minciuna, însă i s-a spus că uneori prinde bine, aşa că încearcă s-o înveţe. Din "legumă", cum credeau medicii că va ajunge, Radu a ajuns un puşti cu IQ peste medie.

"Terapia e intensă, dar nu trebuie să renunţi. Dacă duci un copil bolnav la spital, dar el nu vrea să intre, ce faci, îl laşi afară?"
RADU NEDESCU, primul copil recuperat din autism

BUN SIMŢ

"Dacă asta sună a laudă, îmi cer scuze"

Radu a aflat despre afecţiunea lui când avea zece ani şi jumătate, în vara lui 2009. Se săturase să tot audă de la ai lui că este un copil special, aşa că a cerut detalii. După ce a aflat adevărul, întâi s-a întristat, apoi a fost mândru.

EVZ: Cum ai aflat că eşti un autist recuperat?
Radu Nedescu: Părinţii îmi spuneau tot timpul că sunt special. "Ce e cu specialul ăsta?", mă tot întrebam. Eram în parc cu ai mei, în Herăstrău, şi am mers la o pizza. Eu am comandat o pizza calzone, am şi acum imaginea locului. Şi i-am întrebat: "De ce îmi tot spuneţi că sunt special? Ce e, de fapt, cu mine?" Ai mei mi-au spus atunci ca o povestioară, eram fascinat de ea. Mi-au spus despre autism, că mergeam pe vârfuri, mă stimulam, nu vorbeam, purtam pampers la 5 ani şi tot ce făceam.

Cum ai reacţionat atunci?
Am simţit că sunt un copil ciudat, m-am supărat, pentru că simţeam că e o problemă cu mine, dar apoi mi-am zis că totuşi, eu am făcut ceva. Şi am transformat această problemă într-un avantaj. Sunt vedetă, sunt tare, pot să spun la lume, nu sunt un copil cu retard, ci un copil cu rezultate, am simţit că trebuie să fiu mândru de mine. Dacă asta sună ca şi cum m-aş lăuda, îmi cer scuze. Este şi meritul meu, dar am fost şi îndrumat.

Ce amintiri ai de dinainte de a începe terapia?
Îmi amintesc nişte episoade. De exemplu, îmi amintesc că am fost cu bunica la Băile Felix. Aveam cinci ani, nu ştiam să vorbesc şi nici nu înţelegeam ce se întâmplă în jur. Când am ajuns la hotel, vedeam că un om vrea să îi ia bagajele, dar nu avea niciun sens pentru mine asta şi nici nu puteam să verbalizez. Lucrurile astea îmi creau o stare de nelinişte şi agitaţie.

Ai prieteni?
(Se gândeşte mult înainte să răspundă. Pare întrebarea cea mai grea).
Am unul-doi prieteni. Din cauza autismului, am pierdut nişte ani. Nu aveam anumite repere, eram mai credul, mai naiv, nu ştiam de ce unii copii râd de mine, nu înţelegeam când se fac glume şi nu ştiam să le fac. Îi vedeam că râd, dar eu nu ştiam de ce.


NORMALITATE. Radu este acum un copil normal, cu prieteni

DETERMINARE

Odată ce copilul autist începe terapia, părinţii trebuie să se implice sută la sută. Fără munca lor, şansele de recuperare scad, oricât de mult ar munci terapeuţii

În România, nu există o evidenţă clară a copiilor cu autism, însă estimările ridică această cifră la 200.000. În ceea ce priveşte terapia, statul nu sprijină în niciun fel familiile.

"O strategie greşită", apreciază mama lui Radu. Judecând lucrurile la rece, ar fi mult mai ieftin pentru stat să plătească integral sau măcar o parte din terapie timp de doi-trei ani, decât indemnizaţie pentru handicap toată viaţa. Pentru că lucrurile sunt încă la început, familiile pierd ani preţioşi mergând din medic în medic fără să primească răspunsuri ferme. Când Radu era mic, informaţiile despre terapie erau practic inexistente. "E atât de uşor să pierzi timpul. Mai speri să se schimbe, aştepţi, îi mai dai un medicament, inclusiv celebrul Ripsolept, dietă fără gluten şi caseină, aştepţi să vezi cum reacţionează copilul...şi timpul trece fără ca nimic notabil să se întample cu starea lui", spune Cristina Nedescu.

"E păcat să nu încerci"

Părinţii lui Radu au deschis centrul "Horia Moţoi", în care copiii cu autism fac terapie ABA. Şansele de recuperare sunt mari, mai ales în cazul celor ce nu au şi alte afecţiuni asociate. La fel de adevărat însă este şi că, în unele cazuri, în ciuda eforturilor terapeuţilor, copilul nu reuşeşte să achiziţioneze absolut nimic. E o loterie la care se înscriu cu toţii, însă nu toţi câştigă.

Extrem de importante în procesul de recuperare sunt determinarea şi munca părinţilor. "Procentul este 50-50: 50% material genetic, iar restul, munca părintelui şi a echipei din jurul copilului", e concluzia Cristinei.

Părinţii au însă nevoie de exemple, ca să ştie că se poate. Acesta este şi motivul pentru care familia lui Radu a acceptat publicarea cazului lui. "E păcat să nu încerci, să te laşi pradă deznădejdii şi disperării", spune Cristina Nedescu.

JOACĂ. Radu, la centrul Horia Moţoi, alături de un copil care luptă cu
autismul

CUM ÎL VEDE TATA

Vesel, sensibil şi un pic abramburit

Damian Nedescu, tatăl lui Radu, îşi aminteşte cât de emoţionat a fost în momentul în care i-a spus puştiului despre afecţiunea lui. Îi era teamă că o astfel de informaţie îl va destabiliza. "Am cântărit opţiunile pe termen lung şi cele pe termen scurt şi am ajuns la concluzia că pe termen lung l-ar ajuta să se echilibreze şi să-şi găsească singur o mulţime de răspunsuri la întrebări existenţiale". Acum, Damian e fascinat de copilul lui. "E un adolescent vesel şi deschis, sensibil şi afectuos, cu o minte sclipitoare uneori, foarte muncitor, un pic dezordonat şi abramburit, pe alocuri copilăros şi un pic naiv, compensând însă cu o putere analitică extrem de profundă". Damian spune că Radu s-a recuperat în proporţie de 90% în primii doi ani de terapie, încă aproximativ 9% în urmatorul an, iar de atunci până acum a tot adunat şi din cel 1% care a rămas.

Ceea ce îl impresionează la copilul lui este dorinţa de a fi cel mai bun şi munca depusă pentru a recupera social şi din punct de vedere al cunoştinţelor aproape cinci ani de viaţă. "Şi nu orice cinci ani, ci cei în care ne dezvoltăm cel mai tare din punct de vedere evolutiv. O altă chestiune impresionantă este puterea de analiză a propriilor sentimente, comportamente, emoţii etc", mai spune Damian Nedescu.

SACRIFICII ÎN FAMILIE

Cât costă terapia

Terapia ABA este un program de învăţare în care orice sarcină este împărţită în sarcini mai mici. Terapia începe într-o formă rigidă, dar, gradat, scade rigoarea iar informaţiile învăţate sunt transferate către aspectele vieţii de zi cu zi. Un principiu al terapiei este întărirea comportamentelor pozitive prin recompensă. Este o terapie costisitoare, pentru că se munceşte intens şi cu minimum doi specialişti. Terapia costă în jur de 2.000-3.000 de lei lunar, iar ideal este să se lucreze opt ore pe zi. La centrul Horia Moţoi, părinţii plătesc 25% din costurile efective ale terapiei, respectiv 2.000 de lei pentru o lună, opt ore pe zi. Dacă familia optează pentru terapie la domiciliu cu specialiştii centrului, preţul este de 3.000-4.000 de lei.

• Pictează pentru a-şi trata copilul de autism
• Studiu: educatorii şi profesorii din şcolile de masă se tem să lucreze cu copiii autişti
• S-a dublat numărul de cazuri în care copii sunt diagnosticaţi cu autism

Citiţi mai mult: EXCLUSIV. Interviu cu primul copil din România recuperat din autism: "Pentru că este ceva abstract, fericirea se învaţă greu" - Exclusiv EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/exclusiv-evz-experienta-lui-radu-primul-copil-din-romania-recuperat-din-autism-956895.html#ixzz1hFDnKcIW
EVZ.ro

 

Adresele oficiale ale lui Moş Crăciun. Poşta finlandeză: "Ne pregătim să primim 700.000 de scrisori". Ce se întâmplă cu epistolele copiilor. SPECIAL GÂNDUL - Gandul

http://www.gandul.info/magazin/adresele-oficiale-ale-lui-mos-craciun-posta-finlandeza-ne-pregatim-sa-primim-700-000-de-scrisori-ce-se-intampla-cu-epistolele-copiilor-special-gandul-9036751

 

Adresele oficiale ale lui Moş Crăciun. Poşta finlandeză: "Ne pregătim să primim 700.000 de scrisori". Ce se întâmplă cu epistolele copiilor. SPECIAL GÂNDUL

de Aura STAN Postat la: 20.12.2011 20:49 Ultima actualizare: 20.12.2011 20:53

Adresele oficiale ale lui Moş Crăciun. Poşta finlandeză: "Ne pregătim să primim 700.000 de scrisori". Ce se întâmplă cu epistolele copiilor. SPECIAL GÂNDUL

"Moşule, eu îmi doresc foarte mult anul acesta un brad de Crăciun, că nu am avut niciodată. Mereu am vrut să am un brad frumos împodobit care are beculeţe şi luminează, aşa cum am văzut în casele oamenilor. De la Darius"

Aceasta este numai una dintre miile de scrisori pe care Moş Crăciun le primeşte în fiecare an de la copii.

 

gândul a strâns câteva dintre aceste scrisori, chiar înainte ca cei mici să le depună în căsuţa poştală. Pentru a afla ce cadouri îşi doresc sub brad în 2011, am stat de vorbă atât cu elevii unei şcoli din Bucureşti, cât şi cu câţiva copii instituţionalizaţi.

Ce-şi doresc copiii dintr-un centru de plasament

Copiii instituţionalizaţi nu au prea multe pretenţii de la Moş. Pentru a-l impresiona, aceştia au realizat adevărate "opere de artă" cu ajutorul unei foi de hârtie şi al unor carioci. În general, aceştia vor ca Moşul să le aducă jucării, cărţi şi creioane colorate. Departe de a fi imperative, epistolelele celor de la "Salvaţi Copiii" sunt scrise la modul condiţional-optativ sau cu menţiuni de tipul "dacă vrei tu". În multe dintre ele, aceştia nu uită să-i mulţumească Moşului pentru cadourile de anul trecut.

"Ştii că eu nu îţi cer multe, dar aş avea nevoie de o pereche de cizme pentru că de când a început să plouă, mă ud mereu la picioare şi îmi este foarte frig", menţionează la sfârşitul scrisorii Naţi, un băieţel de 8 ani aflat în grija organizaţiei "Salvaţi Copiii", după ce îi transmite atât Moşului, cât şi Crăciuniţei, lui Rudolf şi celorlaţi reni salutări.

De cele mai multe ori, orfanii îşi arată recunoştinţa pentru persoanele apărute în viaţa lor, dispuse să-i iubească şi să-i aprecieze. "Vreau să fim ca o familie la Salvaţi Copiii", scrie Rebeca. "Dragă Moşule, îmi doresc ca Ramona şi Izabela (două colege -n.r.) să rămână cu noi pentru totdeauna", adaugă fetiţa.

Ce-şi doresc elevii de opt ani dintr-o şcoală din Bucureşti

Pretenţiile celor mici s-au schimbat odată cu trecerea timpului. Dacă acum 10-15 ani, copiii îşi doreau de la Moş Crăciun cutii cilindrice de bonibon, pijămăluţe cu dantelă şi cuburi din lemn, astăzi moşul are o misiune mai grea.

• Majoritatea copiilor vor un Moş Crăciun modern, la curent cu ultimele tehnologii

Picii, iubitori de tehnologie şi gadgeturi, îi cer Moşului laptopuri, jocuri pe calculator sau colecţii de maşini.

"Eu îmi doresc un PlayStation, nişte jocuri video şi nişte roboţi cu telecomandă cu manete", i-a scris Moşului elevul Ghiocel din clasa a II-a. "Mi-aş dori de la tine un laptop, o rochie lungă şi roză şi un Play Station", cere şi Ramona, o fetiţă de 8 ani. "Vreau un Play Station şi un calculator. Dacă mi-ai aduce aceste daruri, eu îţi mulţumesc din suflet", îl asigură pe Moş Crăciun, Gabriel. "Moşule, atât vreau în ciorăpeii puşi în brăduleţ, un nintendo şi un joc Wii-Fi", îl roagă pe Moş şi Anissia. "Eu aş vrea să-mi aduci o sabie şi un nunceag de ninja, care să aibă şi un arc şi nişte steluţe", punctează şi Franco. "Eu vreau să-mi aduci toată colecţia din Cars2. Şi mai vreau toată colecţia din Bleiblei", i-a scris şi Mihai. Mario, colegul său de nouă ani, ar vrea să găsească sub brad pe 25 decembrie "o maşină Fulger McQueen din Cars2", pe care şi-a dorit-o "de când era doar un pitic".

• Unii mai preferă jocuri ca"Nu te supăra, frate!" sau "Gâştele"

Copilaşii familiarizaţi de părinţi cu jocurile copilăriei lor, vor de la Moş Crăciun clasicele "Nu te supăra, frate!" sau "Gâştele". Pe lângă acestea, ei ar vrea şi puzzle-uri sau jocuri de lego. "Eu aş dori un Nu te supăra, frate!. Aş mai dori şi un lego, orice lego, şi cam atât. Nu vreau prea multe, aşa că mulţumesc şi sărut mâna", îşi începe scrisoarea David. Alexandru îl invită pe Moş Crăciun la serbare şi-l roagă să-i aducă un căţeluş, Boby, şi un robot Transformers.

"Moş Crăciun, mie îmi eşti foarte drag şi abia aştept să vii la serbare. Eu mi-aş dori un căţeluş, Boby, şi un robot Transformers. Eu nu prea am fost cuminte, mă uit în stânga şi în dreapta la colegi. Cum consideri că am fost cuminte sau rău, eu te voi adora, fie că îmi aduci cadou, fie că nu îmi aduci cadou", a scris băieţelul.

• Alţii vor un "zuzupet" sau "blugi conici tăiaţi pentru tati"

Nu puţini sunt copiii care îi vor da bătăi de cap în plus Moşului, pentru că cer şi cadouri pentru cei dragi. Alexandra îşi doreşte o păpuşă "Baby Amore" şi câte un "zuzupet, adică hamster de jucărie" atât pentru ea, cât şi pentru sora ei. Fetiţa îi cere Moşului în scrisoare şi cadouri pentru ambii părinţi.

Şi Nicolae are o listă elaborată pentru Moş. Băieţelul ar fi încântat dacă ar primi în dar o Crăciuniţă şi un set de table. Pentru mama lui, el ar vrea o geantă încrustată cu cristale Swarovski, numele producătorului austriac fiind, desigur, pocit de elevul din clasa a II-a. "Blugi conici tăiaţi şi o geacă de piele" este cadoul pe care copilul şi l-ar dori pentru tatăl lui.

Costin, o fire mai boemă, vrea doar o jucărie de Crăciun, pe care să i-o aleagă Moşul. "Mi-aş dori o jucărie tare frumoasă şi prietenoasă şi o poţi alege tu pe aceea, nu contează pentru că toate sunt frumoase. Doar fericirea contează şi bucuria, şi iubirea ta. Eşti cel mai bun moşneag din ţară, te voi iubi mereu", îi promite acesta Moşului.

Câte scrisori trimit copiii români, englezi, francezi şi finlandezi Moşului

Dacă la începutul lunii decembrie, de la oficiile poştale din România, Franţa, Anglia şi Finlanda se trimit scrisori într-un număr relativ mic, după 10 decembrie, numărul creşte semnificativ. Oficialii Poştei Finlandeze au declarat pentru gândul că "Santa Claus" primeşte aproximativ 600.000-700.000 de scrisori de la copiii din întreaga lume. "Copiii scriu destul de des adresa Moşului şi scrisorile în limbile materne, ca rusă, spaniolă, chineză, arabă, sau chiar şi în română", au declarat oficialii companiei finlandeze.

Reprezentanţii Poştei Române susţin iniţiativele copiilor pe a-i scrie lui Moş Crăciun şi uneori, pentru a le veni în ajutor, pun la dispoziţia clienţilor săi un pachet de corespondenţă promoţional, cu plic şi hârtie personalizate. Anul trecut, de exemplu, copiii români au scris de zor Moşului, numărul scrisorilor depăşind cifra de 45.000 de scrisori. Potrivit reprezentanţilor companiilor poştale din Franţa şi Anglia, copiii din aceste ţări trimit în fiecare an între 25.000-30.000 de scrisori.

Recordul a fost atins în 2009, când peste 75.000 de copii din ţara noastră i-au scris lui Moş Crăciun. "România s-a clasat atunci pe locul II în lume, în topul celor mai numeroase scrisori trimise în acel an", ne-au declarat reprezentanţii Poştei Române.

Acum trei ani, copiii români au scris mai puţin, dar scrisoriile au fost mai elaborate. ,,În 2008, la iniţiativa noastră, a fost redactată cea mai lungă scrisoare adresată lui Moş Crăciun. Câştigătorii au fost 2.110 de elevi braşoveni, reprezentanţii World Records Academy omologând această realizare drept un nou record mondial. Scrisoarea a avut 413,80 metri (99,13 metri pătraţi). Fiind un eveniment în premieră, reprezentanţii poştei finlandeze au decis să păstreze scrisoarea la Oficiul Poştal din satul Moşului pentru a o face cunoscută în toată lumea", a declarat sursa citată. În cele mai multe dintre situaţii, copiii, ajutaţi probabil de părinţi, trimit scrisorile pe cea mai cunoscută adresă: Santa Claus' Main Post Office, Artic Circle, Rovaniemi, Finland.

"Mai rar, apare trecută o adresă din Alaska, populară în Statele Unite. Atunci când nu trec o adresă completă pe plic, la destinatar scriu pur şi simplu Santa Claus sau Moş Crăciun, iar destinaţia este fie Polul Nord, fie Laponia", au adaugat reprezentanţii Poştei Române.

,,Adeseori, copiii din Franţa menţionează pe plicuri: Père Noël réside au Pôle Nord, Chemin des nuages, Dans les etoiles (Casa lui Moş Crăciun de la Polul Nord. Drumul norilor, Către stele). Este necesar ca numele lui Moş Crăciun să apară undeva scris pe plic", au menţionat reprezentanţii poştali din Franţa. Acelaşi lucru e valabil şi pentru britanici, care mai "inventează" adrese ca Hogwarts (locul unde se află şcoala lui Harry Potter - n.r.), Paradis, Rai, Căsuţa Renilor. ,,Uneori copiii englezi îl plasează pe Moş Crăciun în Disneyland", au menţionat cei din Marea Britanie.

Ce se întâmplă cu scrisorile trimise în fiecare an lui Moş Crăciun

Scrisorile redactate de copiii din România şi trimise Moşului ajung iniţial la Centrul Regional de Tranzit Bucureşti, după care zboară către Finlanda. Aici, misivele sunt deschise şi sortate, în funcţie de ţara de provenienţă. Din miile de scrisori primite, câteva sunt donate Muzeului Provincial din Oulu, Laponia.

,,Povestea spune că, Moş Crăciun are un loc special în Munţii Korvatunturi, în casa lui secretă din nordul îndepărtat, unde acesta are o colecţie impresionantă de scrisori arhivate. De asemenea, Moşul încearcă să dea un răspuns la cât mai multe scrisori. Cu ajutorul spriduşilor, 40.000 dintre acestea primesc şi un răspuns în scris, în afară de cadourile lăsate sub brad", au declarat oficialii finlandezi.

Reprezentanţii Poştei Române ne asigură că nicio scrisoare trimisă Moşului nu este aruncată, nici măcar cele netimbrate. ,,Nicio scrisoare nu este aruncată! Sunt foarte rare scrisorile fără timbre, însă în situaţiile în care angajaţii noştri întâlnesc o astfel de trimitere, ea este pusă într-un plic pe care este menţionată adresa Moşului. Toate trimiterile ajung în Centrul Regional de Tranzit Bucureşti de unde sunt expediate spre Helsinki. De acolo, de ele se ocupă autorităţile finlandeze", a afirmat sursa citată. Bileţelele le dau prilej ,,poştaşilor" români să citească epistolele celor mici. ,,În ele apar poveşti despre viaţa de zi cu zi a expeditorilor şi toate dorinţele lor. Micuţii îi pun lui Moş Crăciun o mulţime de întrebări despre el însuşi, despre spiriduşi şi reni", au afirmat angajaţii poştali din România.

Poşta Finlandeză a găsit o soluţie ingenioasă pentru plicurile goale trimise Moşului. ,,Scrisorile sunt uneori reciclate: plicurile goale sunt puse câte 30 într-un pachet şi finlandezii le pot cumpăra cu trei euro. Banii merg direct într-un fond Unicef. Astfel, copiii din întreaga lume îi ajută pe alţii de seama lor, mai puţin norocoşi", adaugă sursa finlandeză.

Ce daruri trimit unii copii Moşului şi ajutoarelor lui

Nu de puţine ori, micuţii trimit pe lângă ,,lista cu dorinţe" şi mici atenţii. ,,Partenerii finlandezi au dezvăluit că, nu de puţine ori, găsesc în corespondenţa pentru Moş Crăciun desene, fotografii, diverse cadouri, prăjituri şi dulciuri. Unii dintre aceşti copii se gândesc şi la ajutoarele lui Moş Crăciun, trimiţând pentru puii de ren suzete vechi şi morcovi", au povestit angajaţii Poştei Române.

Pe lângă acestea, micuţii britanici mai trimit Moşului ciorapi groşi şi "Christmas Pie", adică plăcintă tradiţională cu stafide şi scorţişoară, iar cei francezi, biscuiţi, brelocuri şi magneţi cu Turnul Eiffel şi chiar pamperşi pentru ,,puii de reni".

,,Copiii francezi trimit uneori şi plicuri de dimensiuni mari Moşului, adică lui Père Noël, cu biscuiţi, magneţi şi brelocuri cu Turnul Eiffel. Odată, un băieţel din Nantes i-a trimis şi câţiva pamperşi pentru puii de ren şi bomboane pentru spririduşi", au declarat reprezentanţii Poştei Franceze. În premieră, aceştia din urmă, au încurajat şi adulţii să-i scrie Moşului şi au pus la dispoziţie şi o adresă de e-amail a lui Moş Crăciun.

Există o adresă oficială pentru Moş Crăciun?

Potrivit reprezentanţilor poştali din România, Franţa, Anglia şi Finlanda, există mai multe adrese oficiale pentru Moş Crăciun, administraţiile poştale din mai multe state punând la dispoziţia clienţilor lor diverse variante. În cazul unor ţări, ca Franţa şi Anglia, este suficient la destinatar să fie trecut Moş Crăciun. În plus, companiile poştale desemneză pentru această perioadă persoane care să trimită un răspuns copiilor.

Adresele oficiale ale Moşului:

Santa Claus' Main Post Office, Artic Circle, Rovaniemi, Finland.

United States Postal Service - North Pole Holiday Postmark, Postmaster, 4141 Postmark Dr, Anchorage, AK 99530-9998.

Canada Post - Santa Claus, North Pole, Canada, H0H 0H0

Royal Mail (Regatul Unit) - Santa Claus, Reindeer Land, SAN TA1

Finlanda - Santa Claus' Main Post Office, Santa's Workshop Village, FIN-96930 Arctic Circle

 

Child Abuse - Signs and Symptoms

http://www.kidscape.org.uk/professionals/childabuse.shtml

Child Abuse - Signs and Symptoms

Although these signs do not necessarily indicate that a child has been abused, they may help adults recognise that something is wrong. The possibility of abuse should be investigated if a child shows a number of these symptoms, or any of them to a marked degree:

Sexual Abuse

• Being overly affectionate or knowledgeable in a sexual way inappropriate to the child's age
• Medical problems such as chronic itching, pain in the genitals, venereal diseases
• Other extreme reactions, such as depression, self-mutilation, suicide attempts, running away, overdoses, anorexia
• Personality changes such as becoming insecure or clinging
• Regressing to younger behaviour patterns such as thumb sucking or bringing out discarded cuddly toys
• Sudden loss of appetite or compulsive eating
• Being isolated or withdrawn
• Inability to concentrate
• Lack of trust or fear of someone they know well, such as not wanting to be alone with a babysitter or child minder
• Starting to wet again, day or night/nightmares
• Become worried about clothing being removed
• Suddenly drawing sexually explicit pictures
• Trying to be 'ultra-good' or perfect; overreacting to criticism

Physical Abuse

• Unexplained recurrent injuries or burns
• Improbable excuses or refusal to explain injuries
• Wearing clothes to cover injuries, even in hot weather
• Refusal to undress for gym
• Bald patches
• Chronic running away
• Fear of medical help or examination
• Self-destructive tendencies
• Aggression towards others
• Fear of physical contact - shrinking back if touched
• Admitting that they are punished, but the punishment is excessive (such as a child being beaten every night to 'make him study')
• Fear of suspected abuser being contacted

Emotional Abuse

• Physical, mental and emotional development lags
• Sudden speech disorders
• Continual self-depreciation ('I'm stupid, ugly, worthless, etc')
• Overreaction to mistakes
• Extreme fear of any new situation
• Inappropriate response to pain ('I deserve this')
• Neurotic behaviour (rocking, hair twisting, self-mutilation)
• Extremes of passivity or aggression

Neglect

• Constant hunger
• Poor personal hygiene
• Constant tiredness
• Poor state of clothing
• Emaciation
• Untreated medical problems
• No social relationships
• Compulsive scavenging
• Destructive tendencies

Note: A child may be subjected to a combination of different kinds of abuse.
It is also possible that a child may show no outward signs and hide what is happening from everyone

Suspected Abuse

If you suspect that a child is being abused, seek advice from the police or social services. It is preferable that you identify yourself and give details. However, if you feel unsure and would like to discuss the situation, ring the National Society for the Prevention of Cruelty to Children (NSPCC) Helpline, or the Royal Scottish Society for the Prevention of Cruelty to Children, or the Irish Society for the Prevention of Cruelty to Children. You can speak to these organisations (and the police and social services) anonymously. The numbers are given in this website.

Knowing how damaging abuse is to children, it is up to the adults around them to take responsibility for stopping it.

If a child tells you about abuse:

• Stay calm and be reassuring
• Find a quiet place to talk
• Believe in what you are being told
• Listen, but do no press for information
• Say that you are glad that the child told you
• If it will help the child to cope. say that the abuser has a problem
• Say that you will do your best to protect and support the child
• If necessary, seek medical help and contact the police or social services
• If your child has told another adult, such as a teacher or school nurse, contact them. Their advice may make it easier to help your child
• Determine if this incident may affect how your child reacts at school. It may be advisable to liaise with you child's teacher, school nurse or headteacher
• Acknowledge that your child may have angry, sad or even guilty feelings about what happened, but stress that the abuse was not the child's fault. Acknowledge that you will probably need help dealing with your own feelings

You may consider using the school as a resource, as the staff should have a network of agencies they work with, and be able to give you advice.

You can contact official agencies or self-help groups. If you are concerned about what action may be taken, ask before you proceed.

The following can be contacted through your telephone directory:

• Police
• Social Services
• Samaritans 0345 909090
• National Society for the Prevention of Cruelty to Children (NSPCC) in England, Wales and Northern Ireland Freephone 0800 800 500
• Children First 0131 337 8539
• Irish Society for the Prevention of Cruelty to Children (ISPCC) 00 353 742 9744
• ChildLine 0800 1111
• Parentline 0808 800 2222

For a free copy of the leaflet 'Why My Child?' which helps parents deal with the sexual abuse of their child, send a large SAE marked 'Why My Child?' with 2 loose first class stamps to:

Kidscape
2 Grosvenor Gardens
London SW1W ODH
Tel: 020 7730 3300.

print out and send in our order from or email us at webinfo@kidscape.org.uk

 

Aşa arată......

De pe mail ...

 

 

Sarbatori fericite tuturor!

      si..pt inca un zambet pe fata voastra..vedeti ce urmeaza...

va salut pe toti cu mare drag!

L

 

 

-----

 

-----

 

AŞA ARATĂ:

"iartă-mă!"

AŞA ARATĂ:

"oboseala"

 

 

AŞA ARATĂ: "analfabetismul"       AŞA ARATĂ: "intimitatea"     AŞA ARATĂ: "curajul"   AŞA ARATĂ: "o estimare greşită"     AŞA ARATĂ: "taxele noastre"   AŞA ARATĂ: "abia aştept!"       AŞA ARATĂ: "maşina unei blonde"     AŞA ARATĂ: "o mână de ajutor"     AŞA ARATĂ: "înfrigurarea"     AŞA ARATĂ: "o zi proastă"     NU CONTEAZĂ DACĂ SAU LA CÂTE PERSOANE TRIMIŢI ACEST MESAJ. CONTEAZĂ DACĂ TE-A FĂCUT SĂ ZÂMBEŞTI.   ATUNCI ŞI PRIETENII TĂI VOR ZÂMBI ! VIAŢA ESTE PREA SCURTĂ PENTRU A TE TREZI DIMINEAŢA TRIST. deci: IUBEŞTE-I PE CEI CARE ÎŢI RĂSPUND CU DRAGOSTE şi IARTĂ-I PE CEI CARE ÎŢI GREŞESC !