Foc de tabara
<http://online.avantajlastart.net/avantaj-la-start/foc-de-tabara/>
Articol de *Marius Simion*
In vacante, uneori, se mai aduna oameni la focul de tabara.
De cele mai multe ori sunt copii, adolescenti, tineri. Adultii povestesc
cu nostalgie de asta, de ceva petrecut de mult, undeva, cam intr-o alta
viata.
Ca si cum acea viata nu se mai poate intoarce in nici un aspect al ei,
ca si cum niciodata nu vor mai face un foc de tabara.
Din cand in cand, mai merg cu prietenii mei cei noi pe munte, facem foc
si povestim. Exact ca in adolescenta. Multi dintre noi au copii mari, si
unii sunt chiar bunici. Avem si copii printre noi, si toti spunem
povesti la foc. Povesti adevarate, povesti de viata, ori povestile
noastre, ale copilariei… Si chiar povesti care vor fi, planuri si vise,
si mai aflam ce s-a realizat de acum doua-trei luni, de cand am vorbit
despre ele. Vorbim despre intamplarile frumoase din viata noastra,
acelea in care ne culegem bucurii si rezerve de bine.
Exista in vacantele noi jocuri noi. Urmaresc ce-mi spune o colega de
birou despre baiatul ei, din clasa a saptea. Are de lucru ceva exerctii
si referate, pe perioada vacantei, si nu-i prea arde de ele. E insa pe
net cat poate de mult… Sunt copii, adolescenti, tineri, in mall. Ziua
toata, dimineata- la pranz, seara… Sunt in cinematografe, la Multiplex.
Sunt cativa in parcuri, mai mult la terase…
Sunt pe grupe de varsta, cum e firesc, si se vad ei intre ei, daca ies
sa se vada, daca nu sunt pe net.
E minunat netul, e foarte util. Iata, pot conversa in scris cu prietenii
mei din Canada, din Japonia, din Germania, din Peru… E grozav, caci ne
vedem rar sau deloc.
Dar povestile la foc leaga oamenii. Transmit firul, leaga generatiile
prin ceea ce e valoros. Se aseaza mai bine si mai usor drumul pentru
tineri, din ce invata despre viata prin "simple" povesti, in jurul unui foc.
Din vechime, cercul strabunilor era locul in care se primeau si se
trasmiteau invataturile despe viata. De la felul in care unul a reusit
sa vaneze bizonul cu o arma nou, cu fier in varf, pana la modul in care
se poate pune zagazul pe rau, sa ii coteasca firul si sa ude campurile
arse de seceta. De la cine a mai salvat un copil si cu ce leacuri pana
la cantece de dragoste ori de amintire a celor plecati dintre noi.
La focurile de tabara din ziua de azi, ne adunam sa vorbim despre viata.
Cum si ce am mai reusit, cat de bine ori mai putin bine ne merge. Ne
invatam unii pe altii cum sa ne crestem copiii dar si pe noi, caci si
noi avem inca de crescut… Vorbim despre cum sa realizam o viata buna
pentru toti ai nostri si nu de putine ori s-au legat si prietenii dar si
tovarasii pentru diverse etape din viata noastra. Pe masura ce focul
arde si ne incalzeste, ne deschidem inimile si povestim cu sinceritate,
schimbam povesti despre dorintele noastre, despre chemarile noastre,
depre ce iubim si cum o facem.
Folositi-va vacanta si asa, mergand pe munte o zi-doua, nu doar la gratar…
Iesiti si faceti focuri de tabara. Invatati sa povestiti, invatati
cantecele muntelui. Veti pastra mai bine bucuria in suflete, e mai mare
decat o victorie la un shooter multiplayer, va asigur. Prietenii de la
foc sunt reali, tangibili, puteti sa aflati de la ei multe. Si pot fi de
varste diferite. Nu va mire daca plecati la drum cu o problema ce va
framanta de multa vreme si aflati, asa, simplu si frumos, din povestea
cuiva, cum se poate gasi o rezolvare la care nu v-ati fi gandit. Si
care, culmea, chiar functioneaza.
Iesiti si faceti focuri cu cei din familia voastra, nu doar cu prietenii
de aceeasi varsta. Daca sunt mai multe familii, cu atat mai bine. Veti
lega multe fire intre voi, trainice, bogate, care in viata de toate
zilele nu se fac asa usor. Veti afla poate povesti de tinerete ale
parintilor vostri, pe care nu vi le-ar fi spus acasa, caci nu ar fi fost
momentul potrivit. Veti putea spune voi ceea ce acasa ar fi fost poate
greu sau nepotrivit.
La focul de tabara se petrec multe. Se canta, se spun povesti, e o
atmosfera in care se pot face multe din cele ce acasa nu am putea, nu am
sti, nu am indrazni. E o alta lume, care ne permite sa ne cunoastem si
sa cunoastem pe cei din jur. Acolo puteti canta, poate veti canta si la
chitara, si veti deschide multe inimi, si bineinteles, pe a voastra…
Cat mai e vacanta, mergeti pe munte si faceti un foc de tabara! Veti
vedea ce bucurie va va aduce acest cerc viu de prieteni.
Si cand va intoarceti, poate ne povestiti si noua cum a fost…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!