Lui Mayer A. Rothschild (1744-1812) i se atribuie cinica zicala:”Cind curge singele pe strazi, afacerile prospera”. Nu se stie daca intr-adevar a pronuntat aceste cuvinte, dar urmasul unui modest bancher din Frankfurt pe Main si-a construit cel mai mare imperiu financiar al vremii speculind situatia creata de revolutia franceza, iar fiul sau, Nathan, l-a dus la apogeu profitind de razboaiele napoleoniene si finantind inarmarea tinerei Prusii. Morala? Nici in economie nu exista situatii – chiar si in timpul celor mai dramatice crize – in care TOATA – lumea pierde. De fapt, apele agitate scot mai bine in evidenta dibacia navigatorilor.
Chiar daca nu au avut anvergura actualei crize fianciare/economice, turbulentele anterioare au fost suficient de semnificative pentru a naste o “filozofie” a traversarii lor cu mimimum de daune. Ne referim atit la antreprenori, cit si la angajati. Incercam sa le schitam in cele ce urmeaza.
1. Nervii tari. Nu dati atentie zvonurilor, nu alergati la casa de schimb pentru a cumpara euro sau dolari la primul sfat al unui vecin “informat”. In timpul crizelor turbulentele sunt mai importante, dar nu in mod necesar durabile ca tendinte. Faceti calcule precise in privinta economisirii si nu uitati ca depozitul bancar este cea mai sigura cale de protejare a banilor “pentru zile negre” si nu speculatiile bursiere, de pilda.
2. Nu abandonati in mod automat planurile de investitii. Unele afaceri sau achizitii pot fi aminate/inghetate, altele nu fara riscul de a le deteriora valoarea, uneori iremediabil. Un teren care astazi valoreaza jumatate din cit valora acum un an – in functie de locatie, etc – isi poate recapata pretul initial intr-o perspective viitoare. Daca nu aveti nevoie de lichiditati, nu-l vindeti in ideea ca, pentru citeva luni sau chiar un an, s-ar putea ca pretul acestuia sa se diminueze in continuare.
3. Ca salariati, nu acceptati in mod automat amputarea unor drepturi pe ideea ca piata fortei de munca este mai “fierbinte”. Este un reflex al unui management lipsit de imaginatie/idei reale de a profita de contextual inflamat si a reduce (uneori din principiu, nici macar in baza unei situatii financiare justificate) numarul de salariati sau veniturile acestora pe ideea ca oamenii – speriati de perspectiva somajului – accepta fara cricnire asemenea comportamente.
Contractele sunt contracte si in timp de criza – si instantele de judecata aisderea.
4. Nu ocoliti bancile ca si cum ar fi ciumate; daca au devenit mai circumspecte/dramuite in privinta creditarii destinate consumului/investitiilor, nu inseamna ca sporirea prudentei este un gest ostil fata de potentiala clientela. Dimpotriva, inseamna ca presupusul parteneriat client-banca devine mai profesionist si mai onest. In vremea cind economia “duduia”, multi s-au inglodat in credite dincolo de cit le permitea plapuma si pentru ca bancile au fost prea “darnice”.
Situatia actuala este aceea de normalitatea si nu “desfriul” de consum din ultimii doi-trei ani.
5. Exista o lege economica numita “legea lui Engel” – relationarea dintre criza si consumul zilnic (mincare, intretinere, loisir, etc). S-a observat ca in vremuri de criza, consumatorii – aparent paradoxal – “arunca” mai usor banii pe cosnita zilnica.
Explicatia este ca multi abandoneaza obiectivele pe termen lung – achizitionarea unei locuinte, schimbarea automobilului, renovarea casei, etc – si atunci “creste” partea din venituri alocata genului de consum care nu produce roade in viitor.
Daca renuntati sa adunati in continuare bani pentru o locuinta, de pilda, nu cheltuiti ceea ce deja aveti pentru o excursie in Maldive sau nu cumparati un telefon mobil de ultima generatie; pastrati-i la banca pentru revenirea vremurilor mai bune.
6. Nu abandonati ideea unui job mai bun, chiar daca pare un salt in gol. Criza nu inseamna incremenire si asteptare intr-o aeronava in turbulente, ci, dimpotriva, accelerarea reflexelor si sporirea flexibilitatii. In timpul Marii Crize (1929-1933), in SUA, nivelul de trai a peste 50 la suta din populatie A CRESCUT, nu a scazut. Cei care si-au pastrat locul de munca si salariul, au trait mai bine pentru simplul motiv ca preturile au scazut, urmind diminuarea cererii solvabile. Prin urmare, salariul real (deci cantitatea de bunuri si servicii care pot fi achizitionate cu un salariu nominal) a crescut, nu a scazut. Ratarea unei oportunitati, din cauza stresului social, va poate situa in “sectorul” victimelor.
7. Nu luati decizii in baza unor “discutii” neprofesioniste – inclusiv unele purtate in massmedia – ci urmariti cu atentie opiniile exprimate de cei care decid si de reprezentantii legitimi ai mediului de afaceri, a caror competenta profesionala a fost dovedita in timp. Vremurile de criza sunt pline de “profeti”.
8. Managerii trebuie sa dea dovada mai mult decit oricind de competenta si imaginatie; cu cit mediul de afaceri este mai ostil, cu atit este vremea proiectelor noi, care permit intrarea pe noi nise de piata, daca cele deja fidelizate in vremurile de crestere incep sa se fisureze.
9. Increderea in leadership este esentiala – fie ca vorbim de nivelul unei companii, fie de cel national. Este cu atit mai important sa ai incredere in pilot cu cit traseul este mai accidentat. Capacitatea de comunicare a oficialilor va fi esentiala in dezvoltarea crizei, care are si o importanta componenta psihologica.
10. Unele firme pot supravietui doar schimbindu-si profilul – de pilda, era absurd ca intr-o tara de dimensiunile Romaniei sa existe numai in Capitala peste 2.000 de agentii imobiliare. Aceasta situatie a fost rezultatul unei conjuncturi inerent limitate in timp. Insa – chiar in scenariul pesimist al unei recesiuni – unele sectoare isi vor mentine dinamismul (comertul cu bunuri de uz curent, sectorul IT&T, turismul, etc).
Ar mai fi de subliniat un lucru important. “Viteza” iesirii Romaniei din criza depinde esential de ritmul in care economia globala in general si aceea a Uniunii Europene (de care suntem legati omblical) in special vor depasi faza critica. Numai consumatorii din SUA cumpara in fiecare an marfuri si servicii care insumeaza 10.000 de miliarde de dolari anual, adica echivalentul a peste o treime din PIB-ul mondial.
O mare parte a acestor bunuri provin, fireste, din import (inclusiv- intr-o mica masura, din pacate, din tara noastra). Fara turarea motoarelor principale ale economiei mondiale, micuta barcuta romaneasca va naviga cu sau fara voie prin furtuni de o mai mare sau mai mica intensitate.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sint moderate!