TURISM: Munții Lotrului au din nou trasee marcate - Yahoo! Ştiri România

http://ro.stiri.yahoo.com/turism--mun%C8%9Bii-lotrului-au-din-nou-trasee-marcate.html

TURISM: Munții Lotrului au din nou trasee marcate

De Dan Arsenie | Yahoo! News – Vi, 28 sept. 2012

• E-mail
• 
  
• 
  
• Imprimare

• Vizualizare foto

  Marcaje noi în Munții Lotrului / carpati.org

Două superbe trasee din Munţii Lotrului au fost marcate din nou, deoarece vechiul marcaj nu mai era vizibil de zeci de ani.

Misiunea, propusă de Asociaţia Montană Carpaţi şi Serviciul Salvamont Sibiu, a fost îndeplinită de 20 de voluntari. Este prima acţiune de re-marcare a acestor trasee în ultimii 30 de ani.

Primul traseu marcat este traseul de culme, care măsoară aproximativ 80 de kilometri. Banda roşie conduce turiştii pe traseul Râul Vadului - şaua Stânişoara - vf. Parcălabul - vf. Sterpu - vf. Voineagul - vf. Voineşiţa - şaua Buceciu - vf. Negovanu Mare - vf. Balindru - vf. Ştefleşti - vf. Cristeşti - vf. Piatra Albă - curmătura Balului - pasul Tărtărău.

Al doilea traseu este cel dintre şaua Buceciu şi Vf. Voineşiţa, marcat cu bandă albastră. Pe ambele trasee au fost instalaţi câte 16 stâlpi de informare turistică.

Pentru mulţi dintre noi, aceste nume de vârfuri, văi şi pasuri nu spun prea multe, aşa că iată 5 curiozităţi despre aceşti interesanţi munţi din Carpaţii Meridionali, învecinaţi cu Parângul:

- cel mai înalt vârf din Munţii Lotrului este Ştefleşti (2.242 metri);

- în munţii Lotrului se găsesc câteva animale superbe, ca ursul (preferă pădurile de molid, dar vara urcă până spre golul montan, iar toamna coboară spre satele din văi), cerbul care produce un spectacol "acustic" deosebit, cu sunetele sale guturale din perioada de împerechere (între jumătatea lui septembrie şi jumătatea lui octombrie), căpriorul şi capra neagră;

- În Munţii Lotrului găsim 6 rezervaţii naturale, unde sunt protejaţi arbori seculari (Rezervaţia Valea Călineşti) şi găsim iederă albă (Rezervaţia Valea Doabra), jnepeni (de remarcat superbii jnepeni închişi la culoare din Rezervaţia Sterpu-Dealu Negru) şi alte plante ocrotite. Numele de "Dealu-Negru" vine tocmai de la culoarea acestor jnepeni, ameninţaţi însă cu defrişarea;

- În Munţii Lotrului nu vei duce niciodată lipsă de apă, deoarece prezintă o bogată reţea de râuri, unele afluente ale Oltului, altele ale Mureşului;

- Munţii Lotrului sunt singura zonă muntoasă apropiată Olteniei în care pot fi găsiţi cerbi carpatini. Interesant este că populaţia de aici a fost introdusă în timpul comunismului, prin aducerea de cerbi din alte zone ale ţării. Animalele s-au acomodat rapid cu pădurile de aici şi s-au înmulţit, însă braconajul rămâne o mare problemă.

__._,_.___

Reply to sender | Reply to group | Reply via web post | Start a New Topic

Messages in this topic (1)

Recent Activity:

Visit Your Group

===================
Cercetasii sibieni: http://www.scouts.ro 
Dezabonare:
trimite un mesaj gol la sibiu-unsubscribe@yahoogroups.com

Switch to: Text-Only, Daily Digest • Unsubscribe • Terms of Use

.

__,_._,___

pentru cercetasii isteti;

http://www.oradesibiu.ro/2012/09/29/rcsrds-lanseaza-doua-canale-noi-format-full-digi-world-digi-life/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+oradesibiu+%28Ultimele+%C5%9Ftiri+pe+Ora+de+Sibiu%29

RCS&RDS lansează două canale noi în format Full HD: Digi World și Digi Life

53 citiri | Adăugat de Ora de Sibiu pe 29/09/2012.
Publicat în ROMÂNIA, TEHNOLOGIE
Tags: digi life, digi wordl se lanseaza pe 1 octombrie, digi world, doua canale noi la digi, lansare digi life, lansare digi world

Două posturi TV marca Digi se lansează luni – Digi World și Digi Life. Tentații noi, așadar, pentru abonații din rețeaua RCS-RDS și încă un motiv să stați în fața televizorului. Sunt două televiziuni cu, despre și pentru oameni care mișcă lucruri. Sunt primele canale din România dedicate exclusiv documentarelor. În full HD. 

Digi Life își propune să devină un instrument util de dezvoltare personală pentru un public deschis la minte. Medicina modernă și medicina alternativă, învățarea prin călătorie, meserii ale secolului XXI – sunt doar câteva dintre documentarele pe care noul canal din portofoliul RCS-RDS le propune telespectatorilor chiar de săptămâna viitoare.

Bogdan Chirițoiu, project manager la Digi World și Digi Life, spune că cele două posturi vor difuza documentare de calitate. Marius Tudosiei va fi primul dintre amfitrionii postului care își dorește să răspundă așteptărilor unui public avid de produse media proaspete și de calitate.

Digi World va transmite cele mai noi produse de pe piață în domeniul științei și tehnicii, biodiversității, istoriei și călătoriilor. Dublate de o platformă online care stimulează Interacțiunea cu privitorii, pe care și-i dorește implicați, Digi World se bucură de susținerea unei figuri cu notorietate – Alexandru Mironov.

Cele două canale își propun să redirecționeze interesul publicului spre esență, prin puterea exemplului personal.

Cadoul Digi Life și Digi World pentru dumneavoastră se concretizează într-o ofertă de nerefuzat: sunet dolby surround, imagine full HD și o grilă de programe bazată pe un concept 3D care cuprinde de două ori mai multe producții noi față de concurență.

Bogdan Chirițoiu: Vor fi documentare „deștepte"

Bogdan Chirițoiu, project manager Digi Life și Digi World, a declarat la Digi24 că cele două posturi vor transmite „documentare deștepte, care ne ridică întrebări, dar ne și dau răspunsuri". Sunt documentare de foarte bună calitate, premiate la festivaluri de gen. Digi World este un canal tematic enciclopedic, care va concentra informația într-o formă „cât mai apetisantă".

În ceea ce privește Digi Life, este un canal complementar primului, un canal introspectiv, care vrea să arate cum ne putem îmbunăți viața de zi cu zi. Primer Grill, de pildă, ne învață să facem cele mai bune grătare posibile, dar vom vedea că se poate face și un desert.

Doua aplicatii pentru manipulare pdfuri

http://www.pdfsam.org/

PDF Split and Merge

A free open source tool to split and merge pdf documents

http://pdfarchitect.org/

Easy to use.
Create professional PDFs
with a few clicks.

PDFCreator is free.
Now and forever.
At home and in the office.

Security and control
using encryption,
digital signatures etc.

Professional Features:
merge documents,
send emails and more.

http://www.descopera.ro/cultura/10118101-cum-sa-devii-mai-norocos-sfaturi-stiintifice-din-partea-unui-expert

Prima pagină › Cultură

vezi toate articolele din Cultură › Cultură

Cum să devii mai norocos: sfaturi ştiinţifice din partea unui expert

Trimite pe email

Mihaela Stănescu

 

Aţi auzit, desigur, de multe ori, zicala „norocul şi-l face omul". Credeţi că e aşa? Sau, dimpotrivă, sunteţi dintre cei care cred că tot ceea ce se întâmplă în viaţă este în afara controlului nostru şi, dacă ai noroc, bine de tine, dacă n-ai, n-ai şi gata. Credeţi, adică, în hazardul care ne poate face bine sau rău, fără nicio contribuţie din partea noastră, în „soarta" norocoasă ori nenorocoasă care face ca unor oameni să le meargă bine în viaţă, iar altora - mai curând rău? În ultimele decenii, acest subiect a devenit obiectul unor investigaţii ştiinţifice. Printre cei ce s-au aplecat asupra fascinantei teme a norocului în viaţă se află specialişti în psihologie, calcul probabilistic şi altele. Un astfel de specialist va fi călăuza noastră în descoperirea secretelor norocului şi ale opusului său, ghinionul.

Ghidul nostru pe calea norocului este un expert: dr. Richard Wiseman, de profesie psiholog - în prezent profesor la Universitatea Hertfordshire, din Marea Britanie -, un specialist respectat în domeniu şi autor al unor cărţi de succes. Fără a contrazice ideea că întâmplarea există, el insistă totuşi asupra ideii că o mare parte din responsabilitatea pentru felul în care le merge oamenilor în viaţă le revine lor înşişi, că probabilitatea de a ne merge bine poate fi influenţată în mod conştient, că putem, efectiv, să ne sporim considerabil şansele de a ni se întâmpla lucruri bune - adică "norocul - prin propriile atitudini, comportamente, acţiuni.

• Interesant este că Richard Wiseman a fost - înainte de a deveni psiholog - iluzionist. Prin urmare, ştie multe despre deosebirea dintre iluzie şi realitate, despre felul în care oamenii pot fi făcuţi să creadă că văd lucruri care nu există şi despre felul în care credinţele iraţionale de tot felul influenţează vieţile oamenilor (de exemplu, superstiţiile şi convingerea că destinul ţi-e stabilit dinainte de a te naşte şi nu poţi să-l schimbi, orice ai face.) El este, printre altele, membru al Committee for Skeptical Inquiry (CSI), un grup de oameni de ştiinţă care investighează fenomene paranormale în încercarea de a găsi explicaţii raţionale, ştiinţifice, ale acestora. Nu rareori, investigaţiile în spirit pozitivist, ştiinţific, ale membrilor acestui grup au dus la demascarea unor falşi "magicieni", pretinşi mediumi şi fel de fel de persoane ce se pretindeau înzestrate cu puteri deosebite - în realitate fiind vorba doar despre amăgiri.

Richard Wiseman este autorul unor studii şi experimente care au arătat că, realmente, oamenii pot deveni mai norocoşi, adică mai predispuşi la apariţia, în viaţa lor, a unor întâmplări benefice; dar asta cu condiţia de a acţiona, nu de a sta cu braţele încrucişate, aşteptând norocul să pice din cer (şi plângându-se că nu pică).

Studiile s-au întins pe durata mai multor ani şi au implicat sute de persoane, de la adolescenţi de 18 ani până la pensionari de peste 80 de ani. Iar concluzia e poate dezamăgitoare pentru unii (cei care preferă să creadă în destin), dar încurajatoare pentru alţii: nu ne naştem cu norocul după noi, dar există printre noi persoane care, fără să îşi dea seama, aplică, în viaţa de zi cu zi, câteva principii de bază (patru, a descoperit Wiseman) care "creează" norocul de invidiat de care par să se bucure aceste persoane. Şi e încă mai încurajator faptul că putem "face ceva", putem recurge la aceste principii, le putem aplica în mod conştient pentru a spori numărul de evenimente benefice în viaţa fiecăruia dintre noi. Nu e vrăjitorie, nu e paranormal, nu e nimic de natură neexplicată ştiinţific - e vorba doar de psihologie, de cunoaşterea mecanismelor ce ne influenţează comportamentul, de înţelegerea influenţei pe care aceste comportamente o pot avea asupra desfăşurării evenimentelor în viaţa unui om.

Cine-i norocos?

Echipa lui Wiseman a început prin a întreprinde un sondaj, menit să arate: 1) câţi dintre oameni se consideră norocoşi şi câţi ghinionişti; 2) dacă norocul tinde să fie concentrat într-un domeniu sau două ale vieţii ori acoperă toate aspectele acesteia.

Sondajul a avut loc la Londra: timp de o săptămână, în centrul aglomerat al oraşului, la diferite ore, profesorul şi studenţii săi au abordat un mare număr de persoane, punându-le întrebări despre rolul pe care norocul îl juca în vieţile lor, în general, şi despre cât de norocoşi se considerau în ceea ce priveşte cariera, sănătatea, relaţiile amoroase, viaţa familială, latura financiară... Şi iată ce au constatat:

• 50% dintre respondenţi au afirmat că se consideră norocoşi
• 14% au declarat că se cred ghinionişti
• 36% au fost "neutri" - nu se simţeau nici deosebit de norocoşi, nici din cale-afară de ghinionişti

Iar cei care declarau că sunt norocoşi avea, în general, tendinţa de a spune că se bucurau de noroc pe toate planurile.

Ipoteze

De-a lungul timpului, mulţi s-au întrebat de ce unora pare să le mergă bine în viaţă şi altora nu. De ce norocul pare să se fi împărţit (vorba cântecului) aşa de puţin echitabil, unora revenindu-le "cu carul", iar altora "cu paharul" (din acelaşi cântec)? De ce unii par să aibă parte de câştiguri - de toate felurile -, în vreme ce alţii, în orice aspect al vieţii, par mai curând sortiţi pierderilor? De ce unora le merge bine şi în dragoste, şi în carieră, şi cu banii, şi cu sănătatea, în vreme ce alţii parcă atrag necazurile şi pagubele ca un magnet?

În cartea sa, The Luck Factor, Richard Wiseman citează exemple frapante: cazuri ale unor persoane care câştigaseră numeroase premii - aparate electrocasnice, vacanţe etc. - la tot felul de concursuri, unde nu trebuia să faci nimic decât să trimiţi un cod sau să răspunzi la o întrebare simplă, şi cazuri opuse, ale unor persoane ce păreau îngrozitor de ghinioniste - între ele, o femeie care izbutise să aibă nu mai puţin de opt (!) accidente de maşină, în cursul unei singure călătorii, pe o distanţă de vreo 80 km (plus diverse alte ghinioane; efectiv, biata de ea părea să aibă o capacitate fenomenală de a atrage spre ea nenorocul.)

În încercarea de a explica fenomenul - evident, nu prin influenţe astrale, karma etc. - au fost emise unele ipoteze în spirit ştiinţific; de pildă, existenţa unei însuşiri psihice speciale, de o natură încă necunoscută, totuşi, care conferă oamenilor capacitatea de a crea, în vieţile lor, ceea ce este cunoscut drept noroc sau nenoroc. O altă ipoteză avea în vedere inteligenţa, sugerând că oamenii mai inteligenţi ar fi şi mai norocoşi. Richard Wiseman a întreprins verificarea acestor ipoteze, începând cu cea a presupuselor abilităţi psihice care ar da oamenilor posibilitatea de a-şi influenţa norocul, în sens benefic sau în sens distructiv.

Cu ajutorul a cca. 700 de voluntari care au răspuns unui apel în mass-media, cercetătorul a încercat să afle dacă persoanele care se descriau drept norocoase aveau şanse mai mari să ghicească numerele extrase la loterie (6 din 49). Îmtr-un experiment-maraton, au adunat numerele pronosticate de respondenţi, înainte de extragere, au stabilit cele 6 numere care apăreau cel mai des în pronosticurile celor ce se autocaracterizau drept norocoşi şi apoi au aşteptat cu sufletul la gură extragerea (Richard Wiseman mărturiseşte că n-a rezistat tentaţiei şi a cunpărat un bilet de loterie cu cele 6 numere care apăreau cel mai frecvent în pronostiocurile norocoşilor.)

Ce s-a întâmplat? Nu ştiu la ce vă aşteptaţi, dar de întâmplat s-a întâmplat că niciun un număr (nici măcar unul!) din cele şase numere puse pe bilet de cercetător nu a ieşit! Printre cei care câştigaseră ceva, se găseau tot atâţia norocoşi cât şi nenorocoşi (conform propriilor declaraţii). Nu s-a găsit absolut nicio corelaţie între numărul de câştigători şi cel de persoane audeclarate norocoase. Şi cu asta, consideră autorul, s-a dovedit că nu există nicio capacitate psihică de natură neelucidată care să intervină în structurarea "destinului" personal, care să explice norocul băftoşilor şi neşansa ghinioniştilor.

A urmat testarea ipotezei inteligenţei. Măsurând inteligenţa prin două tipuri de teste standard, folosite pe scară largă în psihologie, şi asociind rezultatele cu "cantitatea" de noroc de care păreau să dispună participanţii, nu s-a găsit, iarăşi, nicio corelaţie. Cei norocoşi nu erau mai inteligenţi decât nenorocoşii; aşadar, şi această ipoteză a căzut.

Personalitatea "norocoasă"

Şi totuşi, se pare că norocul are de-a face cu mintea umană, cu felul în care se omul se raportează la tot ceea ce este în jur, cu modul în care abordează această lungă şi incomparabilă provocare pe care o numim viaţă.

Richard Wiseman a emis atunci ipoteza că norocul, aşa cum este el înţeles de majoritatea oamenilor, se află într-o relaţie strânsă cu personalitatea.

Una dintre cele mai cunoscute direcţii în psihologia contemporană, rod al unor cercetări de decenii, abordează studiul personalităţii umane apelând la 5 dimensiuni ale acesteia, sau 5 factori fundamentali (Big Five, cum li se spune în literatura de limbă engleză.) Modelul psihologic al celor 5 factori (sau modelul OCEAN, după iniţialele denumirilor celor 5 factori) este larg utilizat în psihologie pentru a caracteriza personalitatea unui individ: evaluând aportul fiecărui factor, prin intermediul unor teste specifice, se poate stabili un profil al personalităţii.

(O - openness ) deschidere - spre experienţe noi, emoţii, aventură; curiozitate şi imaginaţie

(C - conscientiousness ) conştiinciozitate - autodisciplină, respectarea obligaţiilor, orientare spre scop; tendinţă spre organizare mai curând decât spontaneitate

(E - extraversion) - caracterul extravertit: energie şi emoţii pozitive, sociabilitate

(A - agreeableness ) - caracter agreabil: tendinţa de a fi empatic şi cooperant

(N - neuroticism) - nevrotism: tendinţa de a resimţi cu uşurinţă emoţii negative - furie, îngrijorare, senzaţia de fi vulnerabil

În studiul său, Richard Wiseman a comparat profilurile persoanelor norocoase şi nenorocoase din perspectiva celor 5 factori. Interesant: a rezultat că nici conştiinciozitatea, nici "agreabilitatea" nu au o influenţă asupra norocului în viaţă. Faptul de a avea voinţă, autodisciplină, nu a părut să fie caracteristic celor norocoşi şi să fi putut, astfel, explica faptul că le mergea bine în viaţă prin faptul că-şi urmăreau cu hotărâre scopurile. Nici măcar caracterul agreabil, empatic, nu s-a dovedit relevant, deşi poate ne-am fi aşteptat ca unii să aibă noroc pentru că primeau ajutor de la cei din jur, în schimbul simpatiei, afecţiunii şi ajutorului pe care ei înşişi le ofereau celorlalţi.

Însă, în ceea ce priveşte celelalte dimensiuni ale personalităţii... aici chiar se vedeau nişte diferenţe! Mari!

În ceea ce priveşte deschiderea spre lucruri noi, caracterul extravertit şi nevrotismul, au ieşit la iveală deosebiri considerabile, care explică, în opinia specialistului, de ce oamenii norocoşi întâlnesc întruna ocazii favorabile în viaţă, în vreme ce asemenea ocazii parcă îi ocolesc constant pe ghinionişti.

De fapt, ghinioniştii le ocolesc pe ele (ocaziile), în vreme ce norocoşii le prind din zbor şi le fructifică. O mai mare deschidere spre lucruri noi îi face să iasă din rutină şi să accepte noi provocări, spre deosebire de nenorocoşii care, mai puţin deschişi noului, ratează multe ocazii care i-ar duce spre schimăpri favorabile. Caracterul extravertit, pronunţat în cazul norocoşilor, se traduce într-o sociabilitate care îi împinge să stea de vorbă cu alţii, făcându-şi astfel noi cunoştinţe (uneori chiar prieteni) din partea cărora pot primi sprijin, sub diverse forme, în vreme ce ghinioniştii, mult mai puţin extravertiţi, se comportă rezervat şi rămân închişi în sfera lor. Norocoşii manifestă, totodată, spre deosebire de ghinionişti, un grad scăzut de nevrotism, care îi face să abordeze încrezători şi calmi împrejurările noi, ceea îi face să pară competenţi, siguri de ei şi îi face pe ceilalţi să aibă încredere în ei, totodată, această atitudine calmă şi relaxată, în contrast cu crisparea ghinioniştilor cu scoruri mari la nevrotism, le dă norocoşilor capacitatea de a privi senin în jurul lor, remarcând astfel mai multe şanse favorabile, în toate aspectele vieţii.

Aşadar, a te găsi în locul potrivit la momentul potrivit, un lucru care pare esenţial pentru o viaţă plină de noroc, înseamnă, de fapt, crede Wiseman, a te găsi în starea de spirit potrivită.

Cei patru "stâlpi" ai norocului

După numeroase observaţii, teste şi experimente, Richard Wiseman a extras, din noianul de date adunate în anii de cercetări, cele 4 reguli de bază pe care le numeşte cele patru principii ale norocului şi care pornesc de la modul în care se comportă, în viaţa de zi cu zi, oamenii ce par binecuvântaţi de soartă cu un noroc de invidiat:

1) Sporeşte la maximum ocaziile de a întâlni şanse favorabile

Oamenii norocoşi observă, creează şi fructifică oportunităţile apărute în viaţa lor. Băftoşii care câştigau croaziere şi televizoare la concursuri nu aveau, pur şi simplu, un noroc porcesc; ei se implicau serios, participând la zeci (!) de astfel de concursuri, profitând, adică, de orice şansă care li se oferea. (Cei nenorocoşi se mulţumeau să se plângă că ei nu câştigă niciodată nimic, deşi nu participau aproape niciodată la asemenea concursuri.) Norocoşii îşi încercau norocul foarte des şi, din multele încercări, câteva reuşeau; evident, mai multe decât ale celor care încercau odată, de două ori şi, văzând că n-au câştigat nimic, renunţau. Iar acestă atitudine de "încearcă, poate iese" norocoşii o aveau în multe dintre aspectele vieţii lor.

Cum izbutesc, aşadar, aceşti oameni plini de noroc să aibă atâtea prilejuri favorabile? Ajutaţi de trăsăturile specifice personalităţii lor, îşi clădesc o reţea vastă de prieteni şi cunoscuţi şi păstrează contactul cu ei; au o atitudine mai relaxată faţă de viaţă, în general (fără a se concentra cu încrâncenare asupra unui anumit aspect, ceea ce i-ar face să piardă din vedere altele) şi sunt deschişi la experienţe noi.

2) Ascultă-ţi intuiţia

Oamenii norocoşi iau decizii bune ascultându-şi instinctele (sau intuiţia, sau cum vrem să-i mai zicem). Multe experimente (Richard Wiseman descrie câteva, în lucrarea sa, pentru a-şi argumenta poziţia) au arătat faptul că subconştientul nostru gândeşte, de multe, ori, foarte corect şi transmite mesaje clare; dacă le ascultăm sau nu, e alegerea noastră. Oamenii norocoşi, a constatat specialistul, au tendinţa să-şi asculte intuiţia în mai mare măsură decît ce nenorocoşi, care ignoră adesea semnalele de alarmă ale subconştientului şi, de aceea, iau decizii nefavorabile lor.

3) Aşteaptă-te la lucruri bune

Oamenii norocoşi au aşteptări pozitive de la viitor. Acest lucru îi motivează să persevereze, chiar dacă şansele par mici, pentru a-şi atinge scopul. De asemenea, se aşteaptă ca interacţiunile cu ceilalţi să fie încununate de succes, se aşteaptă să întâlnească oameni simpatici şi interesanţi în sociatate, competenţi şi productivi la locul de muncă. Având asemenea aşteptări, abordează contactele cu ceilalţi cu un zâmbet, cu o atitudine pozitivă care, foarte adesea, îi duce spre relaţii bune, spre productivitate, spre succes.

4) Transformă ghinionul în noroc

Oamenii norocoşi sunt capabili să întoarcă lucrurile în folosul lor, să transforme ghinionul în prilejuri favorabile. Loviţi, se clatină, uneori cad, dar numaidecât se ridică şi o pornesc din nou, cu o energie reînnoită. Cum reuşesc să facă asta? În primul rând, caută să vadă şi latura bună a oricărui lucru, după preceptul "în tot răul e şi-un bine"; în al doilea rând, privesc în perspectivă şi consideră că, pe termen lung, ar putea ieşi ceva bun din evenimentul nefericit prin care trec acum; în al treilea rând, nu se complac în situaţia nefericită, ci îşi mobilizează energia ca să iasă din ea; în fine, trag învăţăminte din cele întâmplate şi iau măsuri, astfel încât în viitor să nu mai treacă iarăşi prin aşa ceva.

Teoria ca teoria, dar practica...

Sunteţi încă neîncrezători? E drept, până aici, poate părea că, de fapt, tot de hazard şi de noroc orb e vorba: pur şi simplu, unii au noroc să se nască extravertiţi, deschişi la nou şi cu o fire fericită care îi ajută să facă faţă încercărilor vieţii. Ca să aibă cu adevărat valoare, ar trebui ca aceste rezultate să poată schimba vieţile oamenilor; cu alte cuvinte, să poată fi aplicate astfel încât să-i facă pe oameni să se simtă mai norocoşi.

Se poate? Da. Iar acesta este un rezultat extraordinar: să transformi percepţia că totul e întâmplare sau predestinare/soartă, în ideea că "soarta" este o înfăptuire a omului şi să-i aduci pe cei convinşi că "n-au noroc şi pace" la convingerea că sunt, în fond, nişte oameni norocoşi.

Richard Wiseman a făcut-o. Într-unul dintre cele mai remarcabile experimente ale sale - pe care l-a denumit "şcoala norocului" -, a recrutat un grup de oameni care se considerau lipsiţi de noroc în viaţă. I-a rugat să completeze chestionare pentru a estima modul în care vedeau ei problema norocului şi a le evalua personalitatea, apoi le-a explicat principiile, pas cu pas, şi i-a rugat să se străduiască să le aplice în viaţa lor timp de o lună. I-a învăţat să iasă din rutină, să fie mai deschişi oportunităţilor din jur şi, când li se părea că le merge rău, să-şi imagineze că ar putea fi mult mai rău; să-şi asculte instinctele, să creeze şi să menţină o reţea de contacte care ar fi putut deveni sursa unor ocazii favorabile în viaţă şi să aibă o atitudine mai relaxată.

Şi, după o lună, a constatat nişte schimbări spectaculoase: la o nouă evaluare, 80% dintre participanţi au afirmat că erau mai fericiţi, mai satisfăcuţi de vieţile lor... şi mai norocoşi!

Dacă nici asta nu e o dovadă că norocul e, în cea mai mare măsură, aşa cum şi-l face omul, atunci care ar mai fi?

================

Bonus: marea bariera de corali
http://www.descopera.ro/dnews/10121808-exploreaza-virtual-marea-bariera-de-corali-si-calatoreste-printre-testoase-corali-si-pesti-tropicali-fotovideo

Robi pe Uranus | Libris blog

cum s-a constuit casa poporului

http://blog.libris.ro/2012/09/23/robi-pe-uranus/?utm_source=Newsletter__Lista_Libris.ro&utm_medium=scouts.ro&utm_campaign=newsletter_66959

Robi pe Uranus

Actualizat duminică, 23 septembrie 2012 11:04 Publicat de Sever Gulea duminică, 23 septembrie 2012 11:04

 Trimite unui Prieten!

Oricine a ajuns la București, fie el străin sau român probabil că trăit aceeași uimire paralizantă, vizitând Palatul Parlamentului, probabil că a simțit aceeași senzație de umilință în fața proporției și ermetismului fortăreței demente. După ce am locuit în capitală pe perioada studenției, m-am obișnuit cu intrusul de beton din centrul capitalei – prima fascinație a fost erodată de obișnuința revederii săptămânale a colosului notoriu. Nu știam prea multe despre această controversată moștenire comunistă, doar că fusese construită în anii 80, că absorbise resurse inimaginabile și că devenise un simbol concludent al decrepitudinii regimului ceaușist. Noțiunile de demolare, de soldat-muncitor păreau destul de abstracte și erau eclipsate de mărturiile oarecum satisfăcute și expeditive ale unor cunoscuți care își cumpăraseră mașini și strânseseră averi frumoase după ce lucraseră pe șantierul Casei Poporului. Abia peste ani de zile, după ce văzusem deja de multe ori Casa Republicii, aveam să trăiesc două șocuri mult mai intense și mai durabile, când istoria cruntă a construcției acestei exorbitante clădiri m-a izbit din plin.

Primul șoc l-am avut când am răsfoit albumul de fotografii inedite realizate de Andrei Pandele (Bucuresti-arhipelag, Editura Compania), în anii 80, în diferite etape ale construcției (precedată de o necesară destrucție, desigur). Imaginile fostului cartier Uranus (ocupat astăzi de expresia arhitecturală a megalomaniei ceaușiste) pregătit pentru demolare erau de-a dreptul fantastice: pur și simplu nu puteai crede ochilor (cu atât mai mult cu cât nu ai fost martor la procesul gradual al dispariției cartierului) că un ansamblu de străzi și case pitorești din inima capitalei (surprinse după evacuarea rezidenților) au putut fi rase pur și simplu de lama buldozerelor într-un timp atât de scurt. Alte poze surprindeau mai apoi terenul viran rămas după demolarea cartierului, o câmpie întinsă și sordidă brăzdată doar de urmele basculantelor care au cărat tonele de pământ -și toate acestea în imediata apropiere a centrului Bucureștiului. Desigur, nu lipseau pozele din timpul ridicării efective a clădirii. Cu toate acestea, dincolo de faptul că erau cât se poate de expresive în conturarea proporției monsturoase a etapelor de construcție, șantierul dezvăluit de pozele lui Andrei Pandele îmi părea pur și simplu o sumă de șantiere mai mici, impresionant fără îndoială prin dimensiuni, dar fără prea multe detalii de atmosferă. A fost nevoie să citesc romanul lui Ioan Popa pentru ca imaginile surprinse de fotograful Andrei Pandele să prindă viață, să își arate adevărata adâncime infernală.

Romanul Robi pe Uranus valorifică experiența biografică a autorului,  relatând, la persoana I, experiențele unui locotenent de armată care trăiește și  muncește timp de 3 ani pe șantierul Casei Republicii, supranumit colonia de muncă grea sau lagărul Uranus. O titulatură care te duce cu gândul la un roman SF, iar atmosfera și întâmplările surprinse în roman au pe alocuri un aer supranatural dar, din păcate, și o dureroasă rădăcină reală. Șantierul Casei Republicii este un infern de proporții, care cuprinde Palatul Parlamentului, Bulevardul Victoria Socialismului, Ministerul Apărării și Casa de Știință. Anexele sale, adică sălile de mese și dormitoarele se măsoară în suprafețele unor cartiere (în fapt, zona rezidențială Vitan din București a fost, alături de Pajura și Ghencea una din reședințele miilor de oameni veniți să ridice colosii de beton). Pe acest șantier construcția socialismului capătă un sens cât se poate de propriu, doar că oamenii muncii nu au relieful eroic evocat de propaganda epocii. În fapt, așa cum sugerează romanul lui Ioan Popa, sunt două categorii de oameni care muncec pe șantier: civilii, cei care se bucură de o normă de lucru rezonabilă și de salarii immense (o pătrime din prețul unei Dacii la acea vreme) și militarii, cei care alcătuiesc acel ansamblu aparte al robilor de pe Uranus. Condițiile pentru aceștia din urmă sunt înspăimântătoare: o normă de 18 ore de lucru, 6 apeluri pe zi, dormitoare insalubre (dorm câte 10 oameni în camere de 4/4, doar cu o toaletă la 10 000 de oameni), cu echipament de protecție rudimentar (căști de plastic, schele neasigurate), fără permisii și fără posibilitatea de a părăsi perimetrul construcției. Ce căutau însă miile de militari pe șantierele patriei? După declinul cursei înarmărilor care a debutat în anii 80, cadrele militare românești încep să fie integrate în muncile economiei naționale: mulți ajung să lucreze în bazinele carbonifere, la combinatul de la Galați, la construcția pe bandă a locuințelor sau la Casa Republicii. Fără să fie doar o enumerare realist-ne-socialistă a unor orori într-o colonie de muncă oarecare, romanul lui Ioan Popa este o cronică de epocă profundă- iar asta pentru că șantierul Casei Republicii se dovedește un microunivers care împrumută de fapt scheletul degradării din anii târzii ai comunismului-  atmosfera absurdă care guverna rețeaua administrativă și mai ales prăbușirea Armatei, ca instituție (e lesne de înțeles, după ce citești romanul lui Ion Popa, de ce Revoluția română a triumfat în 89, atâta timp cât cel mai important pilon al dictaturii atinsese un grad al descompunerii morale și profesionale de neimaginat). Vorbim de o instituție în care se perpetuează o cultură nu a ierarhiei disciplinate, ci o cultură a slugilor de ocazie, în care generali de aviație care nu au urcat într-un avion, ofițeri de rang înalt care nu se pricep la nimic și chiar miniștri care acceptă umilințe fără precedent din partea tovarășilor din partid asupresc restul corpului ofițeresc într-o manieră sistematică. Prostia și ignoranța superiorilor, conjugate cu servilismul și teroarea conduc la adevărate tragedii, la nenumărate scene dezarmante, evocate convingător de Ioan Popa care îți transmit sentimentul deplin al neputinței și disperarii pe care îl trăiește protagonistul (fiindcă râul prostiei nu seacă niciodată, apele lui învârt cu putere turbinele birocrației cazone, curentul electric al zelului military aleargă pe firele instrucțiunilor și normelor până la ultima cazarmă de la hotarele țării dar tot ce poate să producă atunci când ajung la destinație e doar un scurtcircuit). Romanul este presărat și cu scene la limita dintre tragic și comic:  vizitele tovarășului Ceaușescu care stârnesc confuzia generală ( iar ofițerii nu se pot hotărâ dacă soldații ba trebuie să salute, ba să se ascundă, ba să lucreze neîntrerupt), atitudinea deferentă și chiar temătoare a colonelilor zeloși în fața mopului femeii de servici (ședința de partid nu o împiedică pe tovarășa Brebenica de la misiunea ei de igienizare). În trei ani de zile chiar și în colonia de muncă infernală se produce o degradare vizibilă care oglindește de fapt saturația și epuizarea comunismului românesc: pe lângă programul încărcat și nemilos, pe șantier încep să se înmulțească furturile, consumul de alcool, munca simulată,  corupția, totul crescând direct proporțional cu cruzimea și fantismul superiorilor. Poate una din cele mai tulburătoare scene care confirmă prăbușirea și schizofrenia regimului de la București are loc în noiembrie 89, când, în timp ce Cortina de Fier era pe cale să cadă, comandanții de pluton de la Casa Republicii liniau și colorau caiete de raport, după instrucțiuni cât se poate de precise și de stricte. De reținut este faptul că romanul lui Ioan Popa nu este relatat din perspectiva unui disident convins de falimentul regimului – locotenentul Pora face parte, așa cum recunoaște chiar el, din acea generație a ofițerilor cu origini sănătoase (părinți muncitori) care au fost și uteciști convinși, comuniști optimiști și devotați țării și conducătorului. Tocmai de aceea portretul de epocă este cu atât mai zguduitor, atâta timp cât regimul Ceaușescu s-a dovedit a fi de-a dreptul cannibalistic, devorându-și progeniturile în labirintul birocratic și al terorii. Iată și o imagine a epocii, cât se poate de sugestivă: am ajuns la apogeul devenirii noastre, dar nu în sensul măreției ci al micimii. O mână ne-a modelat, a făcut din noi niște arbori bonsai în miniature și ne supravehază să rămânem mereu mici și verzi. Din când în când, acea mână înarmată cu un clește nemilos ne mai taie câte o ramură, ne mai rărește crengile, ne mai toarnă o picătură de apă la rădăcină ca să nu ne uscăm și să pierim

Sunt atât de multe de spus despre această mărturie vie, deghizată în roman. Atât de puține am auzit despre ea însă (cartea a apărut în 1992 și este de abia la a doua ediție). Probabil doar o ecranizare (căci are un potențial imens în acest sens) va face cu adevărat dreptate acestui document de epocă inedit și unic. Volumul lui Ioan Popa va produce un șoc, nu doar celor care nu știu mare lucru despre comunism (și care vor citi acest roman ca pe un roman SF), ci și celor pentru care Casa Poporului a devenit un reper prea familiar și prea prietenos dupa anii scursi de la revolutie.  Este vorba de un șoc pe care avem obligația morală să îl trăim și să îl asumăm și să îl transmitem mai departe, măcar în memoria victimelor înghițite astăzi de betoanele bulevardiere, de betoanele uitării. Așa cum se dezvăluie in romanul lui Ioan Popa, Bucureștiul apare drept una dintre puținele capitale cu o inimă funcțională, al cărei transplant s-a dovedi a fi o tragedie…

ROBI PE URANUS. CUM AM CONSTRUIT CASA POPORULUI - Ion Popa -Editura Humanitas, 2012 (Editia a II-a)

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

http://www.computerhope.com/issues/ch001088.htm

How can I test for hardware failures in my computer?

Question

How can I test for hardware failures in my computer?

Answer

Click on one of the below links for the hardware device you're wanting to test.  Or browse through the complete document if you're trying to diagnose whether or not the computer has bad hardware.

Tip: Although hardware failures can occur with your computer, if it is encountering errors, make sure you've exhausted all software troubleshooting. The majority of errors encountered on a computer are caused by software or hardware drivers, and not a failing hardware device. See the basic troubleshooting section for a good starting point in troubleshooting your computer.

Computer hard drive (HDD)
Computer memory (RAM)
Computer motherboard & processor (CPU)
Computer power supply (PSU)
Computer CD/DVD disc drives

Computer hard drive (HDD)

• Testing a computer hard drive for failures.

Computer memory (RAM)

• How can I test my memory to determine if it is bad?

Computer motherboard & processor (CPU)

• Testing my computer motherboard and CPU for failures?

Computer power supply (PSU)

Although there are programs such as speedfan to help monitor the voltage and power supplied to the fans in the computer there is no software utility to test the integrity of computer power supplies.

There are methods of testing the power connectors on a power supply using a multimeter.  However, because of the potential damage that can be caused to the power supply, potentially the motherboard and other components connected to it, this information is not posted on Computer Hope. We suggest users who believe their power supply is failing or is already bad, replace it.

Computer CD/DVD disc drives

• How to test a computer CD-ROM or DVD drive for failures.

Alimentatia la munte

Alimentatia la munte

Ratia zilnica se intocmeste in functie de sex si varsta, dar si clima.
Aceasta trebuie sa contina in egala masura toate tipurile principale
de alimente: proteine, glucide, grasimi, saruri minerale,vitamine etc.
De asemenea organismul mai are nevoie de apa, cantitatea fiind
stabilita in functie de efortul depus, de transpiratie, precum si de
temperatura mediului ambiant.

In raport cu proprietatile lor nutritive, alimentele sunt de trei tipuri:


- VITALIZANTE: acestea se gasesc in legume (salata, patrunjel,
morcovi, sfecla rosie etc.) si in fructele zemoase (pere, mere, prune,
cirese, portocale, piersici, lamai etc.). Acestea sunt foarte bogate
in vitamine si oligoelemente. Consumul lor in cantitati prea mari
produce nervozitate, iar in cantitati prea mici duce la scaderea
rezistentei organismului la infectii.


- PLASTICE: alimentele din aceasta grupa contin o mare cantitate de
proteine (carnea, laptele, branza, ouale, alunele, mazarea etc.).
Excesul de alimente plastice favorizeaza putrefactiile intestinale,
tulburarile renale si hepatice, bolile reumatice si unele boli de
piele. In schimb reducerea lor din alimentatia zilnica provoaca
denutritie.


- ENERGETICE: alimentele din aceasta grupa furnizeaza organismului cel
mai mare numar de calorii. Amintim aici: cerealele, painea, cartofii,
pastele fainoase, zaharul, strugurii, smochinele, castanele, grasimile
(animale si vegetale).

In literatura de specialitate se intalnesc numeroase referiri la
normele de alimentatie, potrivit carora un om sanatos are nevoie
zilnic de: 60-70gr proteine, 50-80gr lipide si 300-500gr glucide.
Un exemplu de acest fel ne este dat de formula 60/20/20, in care 60
reprezinta procentul de fructe si legume, 20 procentul de alimente
plastice si 20 procentul de alimente energetice, care trebuie sa
contina cat mai multe glucide.
La cabana ratia pe zi este de 4000-5000 calorii, rezultand dintr-o
alimentatie variata cuprinzand proteine, lipide si glucide. Vitaminele
pe cat posibil in totalitate trebuie sa fie cuprinse in alimentatie.
Se recomanda alimente proaspete. Inainte de efort se prefera
glucidele, iar la intoarcere, proteinele si lipidele. In timpul unei
drumetii de o zi nu este necesar sa dispunem de o ratie de 4000
calorii, intrucat organismul dispune de rezerve suficiente, pentru
orice eventualitate, noi va vom oferi mai multe variante, pentru ca
dumneavoastra sa aveti de unde alege.


VARIANTA A

Pentru mai multe zile petrecute pe munte, atunci cand este vorba de
trasee scurte cu revenire la cabana, alimentatia se alege dupa
urmatoarele criterii:
- 4000-4500 cal/ zi de preferinta glucide;
- 4 litri de lichid pe zi;
- produse concentrate uscate, reducand la minimum greutatea si volumul;
- mancarea calda se va servi dimineata si seara.

Exemplu de meniu:
Dimineata: lapte indulcit cu fulgi de ovaz sau porumb (corn flakes)
cafea sau ness, ceai, lacovo,miere de albine, biscuiti unt, turta
dulce.
In traseu: fructe uscate (poame, prune, stafide) alune, arahide,
migdale, ciocolata cu lapte si alune, biscuiti, nuga, fructe
conservate.
Seara: ciorba sau supa, fulgi de cartofi, paste fainoase, orez, carne
afumata, peste afumat sau uscat, fosfarin, sarlota, lapte, lacovo, suc
de fructe, vitaminele C2000 B1, B2 si B6.
In total 1,5-2kg alimente pe zi.
Va recomandam in cele ce urmeaza o ratie zilnica:
- biscuiti sarati 100gr
- biscuiti dulci 50gr
- fulgi de porumb 80gr
- supa concentrata 30gr
- fulgi de cartofi 50gr
- fulgi de fasole 80gr
- carne afumata 100gr
- fosfarin 50gr
- unt 50gr
- zahar 70gr
- miere 70gr
- lapte praf 70gr
- lacovo 80gr
- fructe uscate 100gr
- fructe proaspete 200gr
- ciocolata 100gr
- suc de fructe 250ml
- sare 5gr
- cafea solubila 10gr
- vitamina C2000 150mg
- vitaminele B1, B2, B6 15mg

Dincolo de aceste recomandari, putem adauga sfatul ca alimentele sa
fie cat mai gustoase si pe cat posibil lichide sau insotite de
lichide. Lista se poate completa cu: salam de Sibiu, pate de ficat,
costita, lamai, portocale, suc de rosii, rosii proaspete, ardei,
ceapa, usturoi, mere, mustar, paine, nuci, alune si stafide,
oua,branzeturi, com- pot, ceai bine indulcit.


VARIANTA B

Pentru un traseu de o zi, atunci cand suntem cazati la cabana sau avem
bivuacul langa o cabana, va prezentam un meniu structurat pe cele trei
mese principale:

I. Inainte de plecare (mic-dejun):
- branza 100gr 321cal/100gr 321cal
- ceai bine indulcit 30gr 450cal/100gr 135cal
- slanina 100gr 688cal/100gr 688cal
- lamaie 30gr 223cal/100gr 7cal
- unt 50gr 800cal/100gr 400cal
- paine 150gr 240cal/100gr 360cal

II. Pe traseu:
- biscuiti 150gr 400cal/100gr 600cal
- miere de albine 50gr 290cal/100gr 145cal
- salam uscat 150gr 518cal/100gr 777cal
- nuci 50gr 632cal/100gr 316cal
- ciocolata 30gr 478cal/100gr 143cal
- cacao 20gr 470cal/100gr 94cal

III. Seara in cabana sau in bivuac:
- conserve carne de porc 250gr 380cal/100gr 950cal
- pateu de ficat 100gr 295cal/100gr 295cal
- conserve de peste 250gr 299cal/100gr 748cal
- branza 100gr 321cal/100gr 321cal
- ceapa 30gr 24cal/100gr 7cal
- usturoi 50gr 135cal/100gr 70cal
- 3 oua 60gr 170cal/100gr 102cal
- mere 200gr 58cal/100gr 116cal
- lichior 100ml 560cal/100ml 560cal
- bere 500ml 46cal/100ml 2300cal
- vin 500ml 62cal/100ml 3100cal

TOTAL/ ZI 3050gr 12555cal

Din acest total daca scadem aportul adus de alcool ne ramane 7155cal.
Rezerva noastra de alimente trebuie sa contina:
- grasimi animale- unt, carne (atat grasa cat si slaba sau, mai bine
zis, indiferent de la ce fel de animal provine). Aceasta poate fi
prajita, fiarta, fripta, conservata, untura.
- grasimi vegetale- ulei de masline, ulei de floarea-soarelui, grau,
fasole, mazare, porumb, nuci, migdale.
- proteine- lapte, carne, cartofi, grau, fasole, mazare.
- glucide hidrocarbonate- zahar, glucoza, dextroza, miere, lactoza si maltoza.
- vitamina A (antiinfectioasa)- se gaseste in fructe, lapte, branza, oua si unt.
- vitamina B1- se gaseste in carne, paine, nuci, alune, mere.
- vitamina B2 (contra PELAGREI)- se gaseste in lapte, carne de vita.
- vitamina C (contra SOBUTULUI)- se gaseste in carne, branza, cartofi,
ridichi, fructe de padure, struguri, smochine.
- vitamina D- se gaseste in galbenusul de oua, sardele.

VARIANTA C

Dupa cum se stie efortul muscular intens si prelungit necesita un
consum crescut de grasimi, zaharuri, substante nutritive si minerale.
Pentru a echilibra procesul nutritiv, alimentele trebuie sa contina
proteine, lipide (grasimi) si glucide. Acestor alimente hranitoare li
se adauga apa, care reprezinta 75% din greutatea corpului omenesc.
Consumul de apa trebuie sa fie in echilibru cu cantitatea de apa
eliminata. Pe munte omul consuma 4085-6100cal.
Va redam in continuare alimentatia in conditii de temperaturi extreme.

I. Alimentatia in conditii de temperatura scazuta:
Dimineata- 300gr paine sau pesmet, 85gr unt, 2 oua proaspete, 130gr
slanina sau 240gr preparate din carne , 200ml ceai cu 40gr zahar.
Seara- 400gr conserva de carne de porc, 125gr branza topita, 300gr
paine, 100gr biscuiti, ceai bine indulcit, un ou, 120gr conserva de
legume, 200gr conserva de peste (in ulei sau marinat), ciorba.
Am prezentat meniul pentru conditiile in care traseul este foarte
dificil si nu se pot servi trei mese pe zi.

Daca traseul este mediu, va prezentam meniul pentru cele trei mese. El
este repartizat astfel:
Dimineata- 200gr paine, 200gr branza topita, 150gr slanina, 100gr
biscuiti, 200gr ceai bine indulcit.
Pranz- 300gr paine, 250-350gr ciorba, 300gr conserva de carne in suc
propriu incalzita, 100gr biscuiticu zahar, gem sau dulceata,
marmelada, rahat.
Seara- 200gr paine, 100gr pesmet, 130gr slanina afumata, 85gr branza
si 200ml ceai bine indulcit.

Alimentatia pe timp de iarna prezinta o importanta deosebita, deoarece
efortul depus pe timpul deplasarii supune organismul la un consum de
substante hranitoare (in special zaharuri sau, mai bine zis, substante
energetice).
In acelasi timp, iarna, alimentatia trebuie adaptata in functie de
rigorile atmosferice si eforturile pe care le depun turistii.
Cresterea ratiei de alimente poate fi urcata pana la 8000cal/zi. In
mod obligatoriu se vor adauga si unele vitamine, in special vitaminele
A, B1,B2,B6,C.

II. Alimentatia in conditii de temperatura ridicata:
In anotimpul calduros alimentatia turistilor necesita o atentie
deosebita prin faptul ca alimentele trebuie depozitate, pastrate si
diversificate. In acelasi timp hrana trebuie consumata la timp. In
acest caz alimentele trebuie sa contina cat mai putine grasimi si cat
mai multe paste fainoase si glucide, iar apa eliminata sa fie
compensata cu apa bauta.
La doua mese pe zi ratia trebuie repartizata astfel:
- se mareste cutia alimentara dupa terminarea traseului si ciorba se
serveste la masa de seara.
La trei mese pe zi ratia trebuie repertizata astfel:
Dimineata- 250gr paine, 85gr unt, 50gr gem, dulceata sau marmelada,
150gr conserva de peste, 120gr pateu de ficat, 200ml ceai bine
incalzit.
Pranz- 300gr paine, 300gr supa de zarzavat sau supa de cartofi, o
conserva de carne de porc preparata, tocanita de legume, 50gr zahar,
100gr fructe de padure.
Seara- 200gr paine, 50gr unt, 110gr slanina prajita, 85gr branza,
100gr biscuiti si 150ml ceai.

Pe parcursul deplasarii se pot servi bucati de zahar cubic sau
bomboane, fructe de padure. Tot vara sunt recomandate vitaminele si
polivitaminele. Dulciurile si calciul sunt foarte bine venite
administrate in conditii de igiena si in cantitati de pana la 100gr
(ciocolata cu alune) si pana la 30-80gr (calciu efervescent pregatit
cu apa).
Deoarece fructele de padure sunt foarte bogate in vitaminele A, B, C,
K este indicat ca dupa masa de pranz sa se serveasca la desert cate
150-200gr mure, zmeura, afine amestecate cu 50-70gr de zahar. La efort
este bine sa se consume intre mese, 100-200ml lapte fiert si racit,
sare.

CATEVA SFATURI UTILE

- dimineata stomacul nu trebuie incarcat;
- la popasurile mai scurte se pot consuma: zahar, bomboane, glucoza,
nuci, stafide, castane etc.
- dupa un mars de 4-5 ore se poate lua o pauza de circa 45minute, din
care 20 de minute ii revin timpuluipentru digestie. Se pot consuma
carne, branzeturi, grasimi, prajituri etc.
- pe traseele de iarna se vor consuma lichide in cantitati mici, dar
des pentru a evita deshidratarea.

PE TRASEE NU SE VOR CONSUMA BAUTURI ALCOOLICE !!!

http://www.carpati.org/articol/alimentatia_la_munte/253/